Greseala de a spune “nu te mai iubesc”

A fost odata un baietel pe nume Daniel. Era dragut, vesel, optimist si cu mare pofta de viata. Crestea impreuna cu mama si tatal sau intr-o casa saracaciosa, la tara. In pofida greutatilor prin care treceau parintii lui, el continua sa fie la fel de vesel si optimist, incantat de tot ce vedea in jurul lui. Ii placea la nebunie sa se plimbe, sa alerge dupa muste, sa sara ca un ied, sa se joace cu caprele, sa se suie pe coada de matura si sa spuna ca e stapanul vrajitorilor si se indreapta spre tara de nicaieri.

Ca orice copil, lui Daniel ii placea sa isi bage nasul peste tot… si iata ca intr-o zi si-a bagat nasul in sertarul secret al mamei, in alta zi a umblat printre sculele de tamplarie ale tatalui, in alta a varsat din greseala punga cu malai, in alta a dat drumul caprei din staul in timp ce se juca cu ea  si tot asa… Pentru fiecare boacana, Daniel primea o pedeapsa. Nu era una obisnuita, pe care o poate primi orice copil, era una care ii ajungea drept in inima si il naucea.

“Nu te mai iubesc!” ii spunea mama si pleca de langa el lasandu-l speriat si cu ochii in lacrimi.

“Nu te mai iubesc!” ii spunea tatal si pleca trantind usa.

Daniel continua sa se joace insa, pe zi ce trecea, era din ce in ce mai trist, din ce in ce mai putin curios. Ar fi fost multumit cu orice alta pedeapsa. “Nu te mai iubesc” insa il fulgera drept in inima si i se parea cea mai grea. Aparent devenise cel mai cuminte copil – nu se mai juca cu animalele, nu mai umbla prin lucrurile parintilor. Desi curiozitatea era inca vie, ceva ii interiorul lui ii bloca indrazneala: frica de a nu pierde dragostea parintilor lui.

Daniel a crescut si a inteles, cu timpul, ca parintii uneori mai si gresesc. El si-a recapatat zambetul, veselia si curiozitatea de altadata.

Acesta este un caz fericit. Din pacate, “nu te mai iubesc” poate suna pentru unii copii ca o amenintare de abandon. Copilul poate intelege ca, nemaifiind iubit, parintele nu ii va mai da atentia de care el are atata nevoie si ca urmare va fi obligat sa isi adune toate fortele pentru a supravietui singur.

Pe de o parte, copilul lupta sa le joace in struna parintilor, sa fie ascultator, obedient, doar pentru a fi sigur ca nu va fi abandonat. Aceasta frica este mai mare decat dorinta de a face lucrurile care ii fac placere. Pe de alta parte, incercarea de a fi mereu ascultator si de a nu calca stramb ii blocheaza libertatea de exprimare, increderea de a face lucruri noi, curiozitatea.

Un astfel de copil poate ajunge un adult lingusitor, unul care face doar ce spun ceilalti fara a avea initiativa sau un adult care nu spune ceea ce gandeste.

“Te iubesc… fapta ta m-a suparat” este o exprimare mult mai potrivita. Copilul care a gresit simte ca este iubit in continuare iar stresul provocat de atentia de a nu mai repeta fapta nu ii perturba dezvoltarea.

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti