Fenomenul “ghosting” la tineri
Din ce in ce mai des in ultimii ani apare acest fenomen, numit “ghosting”, in special in cazul tinerilor dar nu numai. Oamenii au o legatura o vreme dupa care unul dintre ei dispare – nu mai raspunde la telefon sau la mesaje, ca si cum nu ar fi existat in viata celuilalt.
Privind din perspectiva omului caruia i se intampla sa fie respins intr-un astfel de mod, aceasta forma de iesire dintr-o relatie, oricat de lunga sau scurta ar fi ea, este destul de usturatoare. Aceasta este pus fata in fata cu el si cu posibilele defecte ale lui care “ar putea” sa para grave in ochii celuilalt. Se simte de parca el ca persoana nu este de luat in seama, nu este destul de bun sau demn de respect macar pentru a i se da o explicatie sau a i se spune “la revedere” sau “mi-a parut bine de cunostinta”. Sentimentul de “a fi lasat cu ochii in soare” fara niciun fel de explicatie este dureros.
Pentru cei aflati de cealalta baricada se poate simti uneori ca un fel de reusita, putere: “Sunt tare ca pot face asta, ma simt puternic, invincibil.” care vine de fapt dintr-o stima de sine redusa care vrea sa fie compensata printr-o atitudine de de superioritate. Aceasta reactie actioneaza alteori si ca un mecanism de aparare rezultat din faptul ca acestia nu sunt capabili sa exprime ceea ce nu doresc, sa spuna “nu”, sa puna limite sanatoase. Durerea pricinuita de a fi in fata unei persoane pe care trebuie sa o refuze este complesitoare, evitarea parand mai confortabila.
In plus, in spatele unui astfel de comportament poate sta si sentimentul propriu de abandon. In acest caz functionarea este pe principiul: “Decat sa ma lase el/ea, mai bine renunt eu din timp. In felul acesta sufar mai putin”. Aceste persoane au trecut de cele mai multe ori si ele prin acest sentiment si il duc mai departe in acelasi mod. Uneori l-au trait in relatie cu un parinte care fie era absent emotional, fie ii transmitea verbal sau nonverbal sentimentul ca nu este demn de iubire daca rezultatele sau comportamentul copilului nu ii era pe plac, fie a fost plecat la munca in strainatate mult timp, venea rar acasa sau pur si simplu l-a abandonat.
Daca privim din punct de vedere al profunzimii sentimentelor, fie unul dintre cei doi protagonisti fie ambii intra in relatie superficial – spun “relatie” desi ceea ce se formeaza este mai degraba o pseudorelatie, o legatura care daca e atinsa putin de neplaceri se rupe usor. De multe ori tinerii se vad, au cateva iesiri (care uneori dureaza chiar cateva luni) in care se simt bine, merg la distractii, fac sex dupa care ceea ce s-a format intre ei se termina brusc. Persoana mai atasata ramane cu multe intrebari fara raspuns: “De ce? Ce am facut? Poate sunt defect(a).”. O serie de tineri traiesc cu frica de apropiere. Apropierea inseamna deschidere iar deschiderea inseamna a ajunge si la partile vulnerabile. Pentru unii oameni, a se deschide in fata altora inseamna in esenta a se deschide in fata propriei lor persoane si asta pare dificil in conditiile in care trebuie sa-si recunoasca si ceea ce un le place la ei. In plus, a se apropia mai mult presupune a intra intr-o relatie mai profunda care duce la un moment dat la a avea responsabilitati si iarasi poate parea greu.
Cu toate acestea, de orice parte ar fi, respins sau cel ce respinge/abandoneaza, tinerii se plang deseori de lipsa de implicare a celorlalti in relatii, de sentimentul de gol, vid care apare la un moment dat, de plictiseala in relatie. In sine, orice relatie care dureaza este cea in care ambii parteneri sunt implicati si in special sunt dispusi sa parcurga o serie de etape, chiar si dificile din punct de vedere emotional, care sa ii aduca mai aproape unii de altii. Orice relatie de durata presupune implicare si chiar efort: efortul de a invata sa treci peste unele parti mai putin placute ale celuilalt dar si de a acepta sa vezi in tine parti mai putin placute. Primul pas insa este efortul de a fi dispus sa il cunosti pe celalalt si in acelasi timp pe tine prin celalalt pentru ca pana la urma, noi, ca oameni, nu putem sa ne fim singuri de ajutor, sa ne dezvoltam si sa crestem personal decat in relatie cu altii.