Rolul atasamentului in dezvoltarea individului

Subiectul “atasament” cu tot ce presupune el – functii, fazele dezvoltarii lui, tipuri de atasament – a fost studiat si analizat in decursul timpului, rezultatele cercetarilor putand fi vizualizate pe diferite cai. Ca urmare, ma voi centra in acest articol asupra punctului de vedere psihologic si a unor concluzii pe care le-am tras ca urmare a observatiilor directe de care am avut parte pana in prezent.

Atunci cand se naste, primul univers cu care ia contact copilul este acela oferit de mama – in cateva zile bebelusul ajunge sa recunoasca vocea si mirosul mamei si sa faca distinctia intre aceasta si alte persoane cu care intra in contact. Ulteriror el intra in familie unde il intalneste pe tata, pe ceilalti frati, acolo unde acestia exista si pe bunici. Intrucat nevoia de atasament este innascuta, bebelusul se va atasa imediat de persoana care este cea mai apropiata de el – cea care il hraneste, il schimba, il ingrijeste si ii ofera confortul de care are nevoie – aceasta fiind de cele mai multe ori mama. Ulterior, se va apropia si de celelalte persoane cu care intra in contact si care ii satisfac diferite nevoi si in principal cea de securitate fizica si emotionala.

Pentru ca un copil sa se simta protejat si sa dezvolte un tip de atasament sigur este absolut necesar ca persoanele din imediata lui apropiere (familia lui) sa ii ofere un mediu care sa-i ofere securitate emotionala. Ca urmare, in cazul in care parintii ii ofera copilului dragostea si respectul de care are nevoie, sunt disponibili, deschisi la nevoile lui si capabili sa raspunda in mod autentic acestora, mai ales in cazuri critice (de exemplu cand apare frica de diferite situatii neprevazute sau necunoscute copilului), acestuia i se va dezolta sentimentul sigurantei. El stie ca indiferent de situatie parintii vor fi prezenti, il vor sustine sau apara si va primi atentia de care are nevoie. De asemenea, chiar daca va fi trist cand se va desparti de ei, pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, el va avea siguranta regasirii.

In cazul in care parintii oscileaza in atitudinea fata de copil si nevoile lui – uneori deschisi alteori indiferenti, indiferenti in general sau restrictivi si brutali in fata nevoilor exprimate de copil, acesta isi va forma un tip de atasament negativ in functie de atitudinea parintilor. De cele mai multe ori, astfel de copii pot inbratisa un mod de comportament care poate duce la izolare, frica fata de ceilalti, neincredere, nesiguranta in sine si in ceilalti sau dimpotriva, disponibilitate crescuta in a-si face prieteni, fara a avea capactatea de critica si analiza a tipului de relatie la care se expun.

In primii ani de viata, odata cu iesirea din mediul familial (la gradinita, scoala s.a.m.d.), copilul va intra in relatie cu alti copii de varsta lui fata de care va tinde sa se raporteze asemenea modului in care ceilalti s-au raportat fata de el in familia de origine. El va observa, cu timpul, ca oamenii din jurul sau nu sunt intotdeauna asemenea lui din punct de vedere emotional si nici nu simt ca el, ca reactiile celorlalti la faptele si vorbele lui pot fi diferite unele fata de altele si uneori poate chiar diferite de modul in care percepe el lucrurile. Copilul a carui atasament este sigur se va putea intoarce cu usurinta in familia lui atunci cand are o nemultumire, cand ceva sau cineva l-a suparat sau are nelamuriri cu privire la sentimentele proprii sau ale celorlalti fata de el. Un astfel de copil are sansa sa primeasca explicatii de la parintii care l-au crescut in spiritul deschiderii si disponibilitatii. Un astfel de copil devenit adult va putea face diferenta intre ce simte el si ceea ce simt ceilalti, isi va putea asuma propriile fapte, reusitele dar si nereusitele.

Nu la fel stau lucrurile in cazul unui adult care nu a avut sansa de a simti apropierea, dragostea si siguranta familiei sau a unei persoane apropiate in copilaria sa, care nu a avut cu cine sa vorbeasca atunci cand i-a fost mai greu, cand lumea i s-a parut nesigura sau cand viata i s-a parut trista si poate fara sens.

Tipul de atasament dezvoltat in copilarie influenteaza viata de adult, modul de relationare cu ceilalti, imaginea de sine si dezvoltarea emotionala a individului. Uneori, chiar daca nu a avut parte de un atasament sigur in copilarie, in viata de copil, adolescent sau adult, poate exista un complex de imprejurari care sa-l ajute pe individ sa isi schimbe perceptia asupra lumii si care sa-l ajute sa isi modifice in mod pozitiv cursul dezvoltarii. Cu toate acestea, un start pozitiv din acest punct de vedere este benefic in vederea constituirii unor relatii sanatoase si durabile, a unei stime de sine si stabilitati emotionale pozitive.

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti