Category: Probleme de natura psihica

Din viata Probleme de natura psihica November 20, 2020 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

De la o tuse usoara la psihoza

M-am gandit un pic daca sa scriu aceste randuri, cu atat mai mult cu cat suntem suprasaturati de acest subiect, insa pentru ca tot am meseria pe care o am si la cabinet ma intalnesc cu diferite povesti de viata si in acest context, de pandemie, cu puncte de vedere diferite pentru ca oamenii vad aceeasi realitate dar cu ochi diferiti, am hotarat sa exprim ceea ce am constatat eu pana in punctul in care suntem acum.

O voi lua cu inceputul: din martie si pana acum ni s-a transmis pe toate canalele cat de periculos este acest virus si ca trebuie sa stam acasa ca sa nu il luam. Ni s-a creat o idee si o imagine despre acest virus, ca fiind ceva extrem de periculos. De atunci si pana in aceasta luna (noiembrie), am mai aflat diverse lucruri despre el: in ce conditii riscul de contaminare este crescut, ca unele persoane pot fi asimptomatice, ca exista un tratament pentru cei cu simptome usoare, ca exista altul pentru cei cu simptome medii si severe, ca e important sa actionam imediat daca observam o anumita simptomatologie.

Am observat ca exista mai multe tipuri de atitudini fata de virus: exista o categorie de oameni care din martie si pana acum nu a iesit din casa decat in situatii de extrema urgenta, oameni care au fost atenti si au respectat masurile care se impun mentinand un nivel de vigilenta echilibrat si oameni care in continuare nu respecta regulile decat pentru ca li se impun si de frica amenzii.

Ma voi opri aici la categoria celor care sunt extrem de panicati si care au dezvoltat o adevarata psihoza cu privire la pericolul pe care il vad in acest virus – psihoza in sensul de a vedea in virus un pericol mai mare decat este in sine, de a crede ca pot sa il contacteze imediat ce ies din casa sau chiar scot capul pe geam sau de a fi convinsi ca, in caz ca ar exista riscul imbolnavirii, nu mai au nici o speranta de viata. Aceasta categorie de persoane ajung sa nu mai faca diferenta intre ceea ce reprezinta in mod real acest virus si realitatea curenta, fiind extrem de rezistenta la contraargumente sau la puncte de vedere diferite.

M-am intrebat daca aici este o problema a oamenilor in mod specific sau o problema a modului in care autoritatile si presa au prezentat problema. Cred ca este si una si alta. Persoanele vulnerabile, care si inainte de pandemie aveau o serie de simptome de natura anxioasa sau depresiva sau o personalitate emotiva au inregistrat o crestere a nivelului de anxietate si de depresie pe fondul urmaririi stirilor negative in fiecare zi, a rememorarii unor scene negative vazute sau auzite, a tendintei de a discuta cu ceilalti din jur doar despre acest subiect. De cealalta parte, autoritatile si presa au prezentat zilnic cifre, imagini, informatii uneori poate mai mult decat este necesar, mentinand la un nivel inalt gradul de panica.

In anxietate si depresie apar ganduri de tipul: “Este groaznic ce se intampla.”, “Viata mea s-a oprit aici.”, “Nu pot duce aceasta situatie.”, “Daca lui i s-a intamplat asta e clar ca si mie mi se va intampla, chiar mai rau.”, “Simt ca o iau razna.”, “Virusul ma va ucide” s.a.m.d.. Ruminarea acestor ganduri zilnic duce la intarirea a ceea ce eu acum numesc psihoza prin faptul ca reactiile si comportamentul oamenilor devin desprinse de context, de realitate si de normalitate. Mentinand aceasta gandire de tip catastrofic aceste persoane ajung ca atunci cand sunt nevoite sa iasa din casa sa treaca pe cealalta parte a drumului cand vad un om pe strada desi este bine cunoscut deja ca a avea contact direct cu cineva contaminat nu inseamna a trece pe langa cineva contaminat, au atacuri pe panica daca vad mai mult de 2 oameni pe strada (asociaza silueta unui om cu ceva negativ si periculos), mentin o stare fizica de rau cu senzatie de dureri in piept, gat, cap prin atentia selectiva asupra acestor parti ale corpului dar si prin controlul permanent al temperaturii sau nivelului de oxigen.

Persoanele care din martie si pana acum au mentinut un nivel exagerat de protectie, stand mai mult in casa si avand grija de ele intr-un mod excesiv, isi creaza o lume a lor in care ajung sa vada sigur doar interiorul casei lor si total nesigur ceea ce este in exterior, pe principiul: “Lumea este un pericol. Tot ce este afara este contaminat.”. Asa ajung sa isi intareasca nivelul de anxietate, sa faca atacuri de panica si multi dintre ei sa devina agorafobici, asa incat exista riscul ca si atunci cand nivelul restrictiilor se va diminua urmare a imbunatatirii situatiei, acestia sa mentina un nivel de atentie exagerat si irational si sa mai functioneze, probabil o lunga perioada de timp, dupa aceleasi obiceiuri deprinse acum.

In mod normal, adica RATIONAL, odata ce stim cam ce e cu virusul asta si cam ce ar trebui sa facem ca sa nu il luam dar si ce trebuie sa facem daca il luam, virusul mare si colorat din martie ar fi fost normal sa devina mai mic in ochii nostri, in primul rand pentru ca il cunoastem mai bine. De asemenea, daca ne uitam in istorie, au mai existat virusi si alte bacterii care au afectat organismul uman intr-un mod mult mai agresiv si cu toate acestea s-a gasit o solutie. Acum, in secolul XXI, ne putem pastra speranta pentru o mai rapida depasire a situatiei.

Da, este adevarat, multe persoane sunt afectate in mod real de acest virus si odata cu ele si familiile lor, insa panica si frica generala a dus la situatia in care oamenii isi pierd mult increderea in capacitatea lor de autoaparare, in autoritati dar si unii in altii. Multi au ajuns sa creada ca a merge la medic este rau pentru ca acolo te poti contamina si refuza sa solicite ajutorul medicilor chiar si atunci cand situatia o cere – de aici, cred eu (poate gresesc), si formele grave si chiar mortalitatea ridicata a celor care asteapta o imbunatatire a starii lor de sanatate pana in momentul in care nu mai sunt prea multe solutii. De asemenea, oamenii se feresc unii de altii, pentru ca ni s-a tot spus sa pastram “distanta sociala” – mai corect ar fi fost “distantare fizica” – care s-a transferat din pacate si asupra relatiilor dintre oameni unii dintre ei ajungand sa nu isi mai vorbeasca.

Imi amintesc ca intr-o vreme, citeam zilnic in drum spre scoala, pentru ca era scris pe un panou: “Mens sana in corpore sano.” (“Minte sanatoasa in corp sanatos.”). Imi rasuna in minte si acum aceste cuvinte in momentele in care mai alunec si eu in partea de panica. Cred ca ar fi important ca autoritatile sa inceapa sa ne repete acest lucru, intr-o forma sau alta.

Practic, este foarte important sa punem sanatatea pe primul loc, cu tot ce presupune ea si in afara de a respecta masurile care le luam acum, sa dam atentie si curateniei mintii (sa aducem in mintea noastra si lucruri frumoase, amintiri placute, ganduri pozitive si rationale in acelasi timp), sa ne alimentam sanatos, sa facem sport (stim ca odata cu practicarea sportului hormonii fericirii sunt activati), sa ne odihnim suficient (cunoastem ca stresul scade mult timpul si calitatea somnului), sa ne orientam privirea si auzul catre lucuri care ne plac. Cred ca toate acestea la un loc vor duce la cresterea nivelului de rezistenta a organismului si la o capacitate de a-i face fata mai usor virusului in cazul in care il vom contacta.

Sanatate sa avem, fizica si psihica, si incredere in corpul nostru, ca stie ce face!

Probleme de natura psihica July 21, 2016 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

Cand “Vreau neaparat” duce la depresie

Depresia poate avea la baza factori care tin de ereditate, de structura personalitatii, de educatie si de mediu, acesti factori actionand mai mult sau mai putin impreuna. In functie de acestia, ne putem forma o structura de gandire care poate fi disfunctionala. Am sa ma opresc acum la depresia ca si cauza a unui sistem de gandire si de alegeri in termeni de “vreau neaparat“, indiferent de nevoi si capacitati.

Astfel, distanta semnificativa dintre dorintele noastre si ceea ce avem nevoie cu adevarat poate duce la depresie. De nenumarate ori se intampla sa consumam multa energie incercand sa ne indeplinim unele dorinte iar satisfactia este infima in momentul obtinerii acelui rezultat; aceasta situatie poate sa apara in conditiile in care nu am luat in seama din start necesitatea personala si reala de a indeplini acea dorinta. De exemplu, tinem neaparat sa avem un anumit obiect de valoare doar pentru ca unii cunoscuti de-ai nostri il au sau pentru ca e la moda – mandria personala ne impulsioneaza in acea directie si nu nevoia. Cati dintre noi nu au case mult mai mari decat ar avea nevoie, haine de lux, obiecte de valoare pe care rar sau chiar deloc nu le folosesc dar remarca ca sufletul le este gol, ca se simt neimpliniti, tristi, dezorientati. Apare aici si frustrarea si un sentiment acut de vinovatie: “Am muncit mult, am consumat timp si energie in defavoarea familiei sau a altor activitati placute mie. Am obtinut ce am vrut insa degeaba am toate acestea… nu imi folosesc la nimic.“.

Pe de alta parte exista o discrepanta intre putintele si capacitatile oamenilor. Si aici voi da un alt exemplu: incrancenarea de a merge catre obtinerea unui tel si atingerea lui, fara satisfactii sufletesti ulterioare. Este semnificativ exemplul celor ce ajung sa obtina un job mult dorit dupa multe sacrificii, dar care atunci cand se vad ajunsi acolo se gasesc in imposibilitatea de a face fata cerintelor de serviciu din cauza ca nu si-au evaluat dinainte foarte clar capacitatile psihice sau fizice necesare.

Acest “vreau naparat” vine si pe fondul unui sine nedezvoltat. Uneori nu stim exact ce ne dorim de la viata si alegem cai urmate de altii, crezand ca ar fi potrivite si pentru noi. Cati tineri nu aleg sa mearga pe urmele parintilor crezand ca acela poate fi un bun parcurs si pentru ei si ajung dupa o vreme sa constate ca de fapt scopul vietii lor e altul?

Acestea sunt doar cateva exemple in care gandirea de tip “vreau neaparat” ne poate pune piedica in calea unui trai linistit si poate crea frustrare.

Daca simtim ca ceva nu merge sa ne oprim un pic din drum si sa evaluam daca trairile noastre sunt in acord si cu faptele noastre. Atunci vom putea evalua cu adevarat daca ceea ce ne impunem sa facem este si ceea ce ne dorim si vom putea face cu adevarat o alegere mai potrivita.

Din viata Probleme de natura psihica March 19, 2014 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

Dependenta de calculator vs viata

Discutam zilele trecute cu o prietena mai in varsta care imi spunea ca poate face diferenta intre timpul de acum 30 de ani si timpul de acum si ca timpul s-a comprimat. In urma cu 30 de ani, desi avea serviciu si, implicit, mai putin timp liber, avea totusi ragazul de a sta la o sueta cu prietenele, organiza petreceri, facea vizite etc. Acum, desi este pensionara, realizeaza ca noaptea vine foarte devreme si nu mai are timp de multe lucruri pe care le facea in trecut.

Stiu ca exista o serie de studii si demonstratii stiintifice care demonstreaza realitatea acestui fapt insa cred ca viata de astazi este foarte diferita de viata de acum 30 de ani. Inainte era timp de vizite pentru ca nu ajungeai acasa de la serviciu si te asezai in fata calculatorului; era timp sa mergi la o petrecere si sa stai pana la miez de noapte, daca nu chiar pana dimineata, pentru ca nu aveai 100 de programe TV cu cine stie cate emisiuni pe care ti-ai dori sa le vizionezi chiar in acelasi timp; nu existau mall-uri in care sa te plimbi cand este frig afara si sa spui ulterior… “Stii, cand eram mic stateam mai mult timp in aer liber, acum nu mai am timp!”

Ceea ce mi se pare trist este ca, din pacate, daca noi parintii nu am face un minim efort, copiii nostri nu ar sti ce inseamna sa mergi la derdelus, sa alergi prin ploaie si desi esti ud leoarca sa nu iti vina sa te opresti din a simti cum curge apa pe tine, sa petreci timp plimbandu-te pe cararile padurii, sa stai in casa si sa joci “Nu te supara frate” inlocuind in acest fel iesitul la mall, vizionarea desenelor animate care nu mai sunt cu program, statul la calculator sau la televizor s.a.m.d.

Cati parinti in ziua de azi nu se plang ca ai lor copii sunt dependenti de calculator? Cati dintre noi, maturii, nu realizam ca a trecut ziua si in cea mai mare parte a timpului am stat la calculator? Dar pana la urma cine alege sa permita copiilor sau lor insile sa stea la calculator? Tot noi, adultii, suntem liberi sa alegem dintre activitatile pe care vrem sa le facem si, daca vrem sa nu ne autonumim “dependenti de calculator”, sa alegem sa TRAIM.

Trag concluzia ca nu timpul este neaparat o problema cat ceea ce facem noi cu el. Putem sa ne ingropam in jocul interesant si palpitant de la calculator care ne tine in priza suplinind nevoia noastra de viata sau sa vorbim diverse si nimic pa site-urile de socializare sau putem alege sa traim fiecare clipa cu adevarat, sa socializam cu adevarat, sa ne intalnim cu adevarat cu prietenii si sa jucam cu ei carti ca pe vremuri. Putem chiar sa rasfoim o carte si nu doar paginile de la internet, doar de dragul de a simti ca interactionam altfel cu lumea asta, folosind cat mai multe din simturile noastre. Este alegerea fiecaruia cum vrea sa isi traiasca viata insa exista o serie de riscuri pe care le implica petrecerea timpului la calculator sau televizor fara program, mai ales in cazul copiilor sau a persoanelor fara serviciu:

dificultati mari de socializare si relationare cu ceilalti;
dificultati de intelegere corecta a realitatii;
idealism exacerbat;
lipsa prietenilor;
agresivitate ridicata – din cauza sentimentului unei profunde neimplinirii deoarece realitatea in care omul dependent de calculator/televizor traieste este una virtuala si total diferita de adevarata realitate;
trairea unui profund si suparator sentiment al inutilitatii personale.

Simplul efort de a iesi din obiceiul de a petrece timp cu “prieteni” virtuali este un pas in schimbarea stilului de viata si in abandonul unei vieti iluzorii si in primul rand este un pas important in patrunderea in viata reala. Acest lucru poate fi facut prin constientizarea situatiei create si gasirea altor ocupatii interesante, placute, utile dar si prin implicarea in munca.

Probleme de natura psihica November 18, 2013 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

Frica ma paralizeaza – fobiile specifice, agorafobia si fobia sociala

Ti se intampla sa fii ingrozit de ceva anume, ca de exemplu de insecte, de inaltime, de calatoria cu avionul sau chiar si cu masina, de moarte sau de dentist?

Ti se intampla sa nu poti vorbi in public sau sa nu iti poti spune punctul de vedere desi stii ca ai cunostintele necesare temei discutate, esti o persoana valoroasa si capabila?

Ti se intampla sa fii ingrozit de o simpla iesire din casa sau de mersul cu mijloace de transport in comun de frica de a intra intr-o situatie fara iesire?

Toate aceste situatii au la baza frica devenita fobie. Spre deosebire insa de frica cunoscuta de fiecare dintre noi ca “stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginiar”, fobia se caracterizeaza printr-o teama exagerata, persistenta si recunoscuta ca nejustificata fata de un obiect sau situatie care, de obicei, nu prezinta un pericol real. In prezenta elementului/situatiei care provoaca frica persoana trece printr-o anxietate accentata care poate lua forma unui atac de panica avand in acest caz reactii specifice acestei tulburari.

Persoana traieste o stare intensa de disperare nu doar cand se afla in fata obiectului/situatiei care ii provoaca teama ci si cand anticipeaza intalnirea cu o astfel de situatie. Astfel se face ca ajunge sa evite pe cat posibil intalnirea cu obiectul fobiei ei.

Exista trei tipuri de tulburari fobice:

fobia simpla, specifica – de insecte, caini, inaltime, de mersul cu avionul etc.;
fobia sociala – frica aparuta in diverse situatii sociale ( frica de evaluari negative, critica, respingere, frica de a manca in public, de a vorbi in public etc.);
agorafobia – teama acestor persoane se refera la frica de a se afla in spatii aglomerate (mijloace de transport, magazine, sali de cinema etc.), de a se afla in situatii resimtite ca “fara iesire” sau in care simt ca nu pot primi ajutor in caz de urgenta (ca de exemplu in cazul trairii unei stari de panica sau lesin); persoana se simte in siguranta acasa si este mai putin tematoare daca este insotita de cineva sau daca poarta cu ea anumite obiecte (medicamente, sticluta cu ceai/apa/suc de lamaie, un element de sprijin etc.).

In cazul fobiilor teama apare de obicei in copilarie si se dezvolta treptat, ca urmare a reptetarii unor experiente anxiogene (de exemplu, piscaturile repetate de insecte pot duce la fobia de insecte sau, contactul cu apa contrar dorintei copilului, poate duce, cu timpul, la fobia de apa). Cu toate acestea, nu se cunoaste intotdeauna cauza concreta a fobiilor, neexistand de fiecare data amintiri traumatizante in trecutul persoanelor care trec prin astfel de experiente.

Reactiile implica sfera fiziologica (accelerarea batailor inimii, transpiratie, tremur, accelerarea respiratiei, tensiune sau slabiciune musculara, senzatia de lesin, greata sau sufocare), comportamentala (tendinta de a fugi sau, dimpotriva, senzatia de blocare a corpului), subiectiva (aparitia gandurilor: “Puteam sa mor.”, “Ma paste pericolul.”, “E prea mult pentru mine.” etc.) dar si afectiva (jena, rusinea, teama, furia). Acestea nu sunt intotdeauna asociate.

In cazul fobiilor, exista o serie de situatii care mentin problema:

evitarea obiectului sau situatiei fobice (in acest caz persoana nu mai are ocazia sa invete ca acestea nu sunt periculoase, frica fiind intretinuta in special de imaginatia sa);
grija exagerata venita din partea celorlalti care fac foarte multe in locul persoanelor in cauza, “scutindu-i” de probleme, fara a realiza ca de fapt le intaresc problema;
gandurile negative in legatura cu situatia creata sau anticiparea ei (“Mi se intampla ceva grav.”, “Asta e sfarsitul meu.”, “Va fi ingrozitor.”).

Ca si in cazul altor tulburari, si in cazul fobiei apare un cerc vicios. Astfel, spre exemplu, in cazul fobiei de inaltime, persoana aflata in avion poate simti un tremur puternic asociat cu senzatia de sufocare si cu gandul ca este intr-o situatie fara scapare. Reactiile intaresc si mai mult simptomele si duc la tendinta de evitare, pe viitor, a unui alt zbor, la scaderea increderii ca poate trece cu bine peste o alta situatie asemanatoare si la frustrarea aparuta pe fondul ideii ca “Sunt incapabil sa fac ceea ce altii fac aproape zilnic.”

Cum se pot trata fobiile?

In absenta unei interventii psihoterapeutice, fobiile sunt extrem de greu de rezolvat.

Pentru inceput, este extrem de importanta identificarea factorilor care mentin frica si simptomele ei. De asemenea, este foarte important pentru cel care trece printr-o terapie sa stie si sa creada ca orice invat are si dezvat. Dezvatarea are loc prin metoda expunerii progresive la stimulul care produce teama ceea ce ii intareste increderea si convingerea ca situatia de care ii este foarte frica nu este periculoasa. Terapeutul are un rol foarte important, acela de calauza. Nici o confruntare cu situatia considerata periculoasa nu se face brusc, fara acordul clientului si fara stabilirea unui cadru de lucru. Fiecare pas porneste de la confruntari cu stimuli care provoaca un nivel mic de frica, gradat. Desensibilizarea sistematica, metoda pe care o foloseste terapeutul cel mai des in lucrurul cu un client care prezinta fobie se poate face in plan imaginar sau real. Este o metoda care, daca este aplicata corect, de un terapeut familiarizat cu ea, este aproape imposibil sa nu dea roade.

Un rol foarte important in rezolvarea fobiilor il are cunoasterea si aplicarea de catre client, conform instructiunilor primite de la psihoterapeut, a unor metode clare de relaxare. Totul este clar, precis si necesita o implicare serioasa atat din partea terapeutului ca si a persoanei care doreste o rezolvare a problemei.

Pe langa metodele amintite exista si alte metode eficiente care, in combinatie cu cele amintite, pot duce la o rezolvare a problemei cu care omul vine in terapie.

In momentul in care clientul s-a hotarat sa lucreze cu fobia sa trebuie cunoscuta, de asemenea, importanta obtinerii rezultatului pozitiv. Ca urmare, este important pentru client sa stie care sunt avantajele pe care le va obtine in momentul in care va scapa de frica si este necesar sa se implice cu adevarat in depasirea problemei, sa fie atent si prezent cu adevarat in sarcinile pe care psihoterapeutul i le traseaza.

Pentru depasirea fricii, persoana care s-a hotarat ca este timpul sa faca o schimbare are nevoie de perseverenta si curaj.

Si asa cum nimic nu este imposibil de rezolvat, fobia, ca si alte probleme de natura psihica, poate fi depasita astfel incat tu, cel care acum crezi ca nimic nu te va ajuta sa treci peste, sa ajungi sa functionezi din nou ca inainte, daca nu chiar mai bine!

Probleme de natura psihica September 25, 2013 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

Atacul de panica

Atacul de panica face parte din categoria tulburarilor anxioase. Voi vorbi despre aceasta tulburare separat de anxietatea generalizata pentru a face mai clara diferenta dintre cele doua.

Simptomele atacului de panica se caracterizeaza prin trăirea unui sentiment puternic de pericol iminent, sentiment însoţit de o serie de manifestări cognitive si/sau somatice – cel putin patru – de mare amploare: palpitaţii, transpiraţie, tremor sau trepidaţie, senzaţia de scurtare a respiraţiei sau de strangulare, senzaţia de sufocare, durere sau disconfort precordial, greaţă sau detresă abdominală, ameţeală sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-şi pierde controlul sau „a nu înnebuni”, frica de moarte, senzatie de amorteala sau furnicaturi, frisoane sau valuri de căldură. Aceste manifestări care au un caracter brusc şi neaşteptat îi sugerează persoanei care le traieste ideea că ar putea avea o boală somatică sau psihică gravă cu atat mai mult cu cat, in absenţa acestor simptome omul este calm, liniştit.

Dupa o perioada mai lunga de timp in care a avut astfel de stari, apare anxietatea anticipatorie cu privire la un posibil atac de panica în viitor, ceea ce face mai usoara aparitia unui nou atac de panica, ca in predictia care se autoimplineste.

Atacurile de panica pot sa apara:

– inopinat, brusc, neasteptat, escaladand rapid pana ajung la intensitate crescuta (10 minute maxim);

– ca urmare a evaluarii nerealiste, anxioase, a unui eveniment viitor; in acest caz, gandurile negative care au legatura cu evenimentul inlesnesc aparitia simptomelor somatice.

De cele mai multe ori atacul de panica este acompaniat de sentimentul de pericol sau de moarte iminenta si dorinta de a scapa.

In atacul de panica, asemenea altor situatii din viata, apare acel cerc vicios: stimulul intern sau extern care este perceput ca amenintator declanseaza teama ca pericolul se apropie care, la randul ei, duce la aparitia simptomelor corporale amintite mai sus si ulterior la interpretarea acesora ca fiind semne de boala; acestea din urma actioneaza ca un stimul care declanseaza teama si asa mai departe. Spre exemplu, o durere de abdomen care se repeta poate actiona ca un stimul declansator. Atentia permanenta acordata zonei abdominale, vigilenta crescuta in legatura cu aparitia durerii insotita de teama ca durerea va aparea din nou face ca cel mai mic simptom sa provoace teama care va duce la intensificarea durerii initiale si sa se asocieze, ulterior, altor simptome specifice atacului de panica. In atacul de panica se ia in considerare nu doar panica in sine cat si frica de aparitie a atacului de panica si tendinta persoanei de a evita orice ar putea avea legatura cu declansarea atacului de panica.

In general, unele simtome ale atacului de panica pot fi intalnite in boli somatice (tulburari cardiace, tulburari gastrice, cefalee etc.). Asa se explica de ce, inainte de a ajunge la psiholog, persoana care manifesta o serie de simptome specifice unei anumite boli de cele mai multe ori merge la medic si face diferite controale specifice, ferm convinsa fiind ca sufera de acea boala. Ca urmare, o persoana care crede ca are probleme cardiace va face diferite controale la inima si, desi analizele nu dovedesc si nu confirma prezenta unor probleme de natura cardiaca, ea va evita sa faca exercitii fizice ceea ce va duce la mai putine „sanse” sa aiba palpitatii iar aparitia lor sporadica din diferite cauze concrete ii vor intari convingerea ca este bolnava.

In cazul atacurilor de panica apare si tendinta de controlare a simptomelor ceea ce duce si mai mult la escaladarea lor. Asa se explica de ce, spre exemplu, prin incercarile de control a respiratiei se creeaza efectul invers celui dorit – ingreunarea respiratiei, disociere, ameteala.

In cazul celor care sufera de atacuri de panica este foarte importanta constientizarea modului in care se produc atacurile de panica, identificarea gandurilor negative care declanseaza si mentin simptomele psihosomatice, modificarea gandurilor negative prin experimentarea, in plan comportamental, a veridicitatii acestora si nu in ultimul rand, folosirea de metode specifice de prevenire a recaderilor.

Probleme de natura psihica September 17, 2013 By Ramona-Paula Axenti 2 Comments

Insomnia

Insomnia apare ca urmare a unor probleme somatice dar, de foarte multe ori, are la baza o serie de boli psihice sau cresterea nivelului de stres si se manifesta prin incapacitatea de a dormi un numar de ore suficiente astfel incat persoana sa se simta odihnita si capabila sa isi indeplineasca sarcinile zilnice. De regula, omul adoarme foarte greu si de cele mai multe ori nu reuseste sa patrunda in somnul profund, odihnitor iar la trezire este obosit, surmenat – “Ma trezesc mai obosit decat m-am culcat.”. Lipsa de somn intareste problemele fizice sau psihice existente, creste nivelul stresului, agitatia si nemultumirea persoanei in legatura ca neputintele sale.

Daca insomia trecatoare are la baza o serie de probleme curente care, odata ce sunt rezolvate, il elibereaza pe om de povara noptilor nedormite, insomnia cronica poate deveni periculoasa afectandu-l psihic si fizic.

Cum poate fi rezolvata aceasta problema din punct de vedere psihologic?

Psihoterapeutii folosesc o serie de metode prin care omul care se confrunta cu o astfel de problema o poate depasi.

Am sa incep prin a mentiona alte cateva posibile cauze psihologice care stau la baza insomniei:

– frica de trecere in nefiinta – multi adulti au fost “pedepsiti” in copilarie cu somnul: “Daca nu esti cuminte, te trimit in pat, la somn!” – in acest fel s-a format ideea ca somnul este ceva rau;

– dorinta de prelungire a vietii, (deghizata in nevoia de timp), care are la baza tot frica de moarte – “Nu am timp sa le fac pe toate ziua asa ca mai stau si noaptea.”;

– un obicei prost – tendinta de a pierde noptile in fata televizorului sau cu alte activitati care schimba ritmul somn – veghe si este dificil de reglat ulterior;

– tendinta de a avea mereu ganduri negative si nefolositoare ceea ce face imposibil ca omul sa se decupleze de constient si sa permita inconstientului sa preia conducerea, cauza cu care se confrunta mai des persoanele care au mereu nevoie de a avea lucrurile sub control.

Ca si metode psihoterapeutice folosite, am sa amintesc o serie care s-au dovedit eficiente:

– Intrucat in timpul somnului omul intra intr-o stare de detasare, relaxare, renuntand contient la toate grijile si problemele care-l macina in timpul zilei, ar fi firesc sa renunte in acelasi mod si la “grija” ca nu poate dormi. Cu alte cuvinte, este foarte important pentru el sa practice detasarea si sa nu se mai gandeasca la faptul ca nu poate dormi.

– Respectarea unui program strict de odihna este oricand foarte eficient. Persoana in cauza va tine cont de timpul sau de somn necesar pentru odihna (in jur de 7 – 8 ore pe noapte dar poate fi diferit de la om la om) si isi va realiza un orar care trebuie sa includa ora de culcare si ora de trezire, ore care vor fi respectate indiferent de calitatea somnului si de numarul de ore dormite. Foarte important este ca ora de trezire sa nu se schimbe iar ora de culcare sa nu fie decalata astfel incat sa permita persoanei petrecerea mai multor ore in pat.

– In cazul in care persoana constata ca a petrecut foarte multe ore in pat si nu a reusit sa adoarma, ceea ce ii da, de cele mai multe ori, o stare de agitatie, este obligatoriu sa se ridice din pat si sa incepa o activitate pe care o are de realizat in timpul zilei dar care nu ii face foarte mare placere (sa calce sau sa citeasca o carte neatragatoare, de exemplu).

– O alta metoda asemanatoare cu cea de sus este inlocuirea unei activitati neplacute cu scrierea unui jurnal – in acest caz, atunci cand are insomii, este indicat ca persoana sa se ridice din pat si sa inceapa sa scrie tot ce ii trece prin minte.

– Invatarea unor bune metode de relaxare care sa fie practicate inainte de culcare pot ameliora si chiar trata problema.

– O rezolvare a tendintei de gandire negativa poate duce implicit si la rezolvarea dificultatilor de adormire.

Insomnia este o problema care afecteaza din ce in ce mai multe persoane si care duce la o obosire si macinare a fizicului si psihicului si, mai mult, la o permanenta stare de iritabilitate si irascibilitate greu de suportat. Cateva metode simple ar putea rezolva din timp aceasta problema.

Nu permiteti insomniei sa va invadeze noptile si luati masuri din timp!

Probleme de natura psihica April 11, 2013 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

Depresia – generalitati

Depresia este o problema de natura psihica foarte perfida. O persoana care are o astfel de problema poate parea abatuta, trista in fata celorlalti insa doar sufletul si trupul ei cunosc cu adevarat durerea care zace inauntru – este o durere care macina intreaga fiinta si care pune piedici in calea evolutiei individului.

Depresia afecteaza in general oamenii care au probleme de natura diversa (in familie, la serviciu, o alta poblema de natura psihica sau o problema somatica) si care nu isi gasesc in acel moment resursele pentru a le depasi sau a le accepta si a trai cu ele folosindu-se de posibilitatile de care dispun. Ca urmare, in loc sa se ridice deasupra dificultatilor se afunda tot mai mult si mai adanc in miezul lor. Astfel, apar probleme ca: sentimentul de tristete si inutilitate, disparitia partiala sau totala a dorintei de implicare in diferite activitati, chiar si in cele pe care le faceau cu placere, tulburari de somn, de greutate, tendinta de a fi mai lenti si de a face lucrurile mai greu decat in mod obisnuit sau agitatie psihomotorie, obseala, dificultati de concentrare, tendinta de retragere la care se adauga sentimentul de inutilitate si vinovatie si tendinta de a gandi negativ. Uneori, acestor stari li se adauga si gandurile de moarte sau chiar, in cazuri de depresia majora, de suicid.

Depresia poate aparea si intr-o forma mascata atunci cand omul nu prezinta decat foarte putine dintre simtomele prezetate mai sus. El poate fi, spre exemplu, o persoana activa la serviciu dar posaca si apasatoare in relatia cu partenerul de viata si copiii, in familie gasindu-si cu greu locul. Schimbarea unor obiceiuri in ceea ce priveste relationarea, identificarea rolului pe care il are si a activitatilor pe care le implica rolul, analiza a ceea ce poate/nu poate oferi in acest sens, analiza si dezvoltarea persoanala pot aduce unele schimbari majore in planul sau psihic. Pe de alta parte, schimbarea unui membru al familiei duce la schimbari in intregul sistem familial – in acest caz, o schimbare in bine a tatalui, spre exemplu, va fi sesizata de ceilalti membri care si ei la randul lor isi vor schimba atitudinea si modul de raportare fata de tata. In acest fel, treptat, relationarea intre memebrii familiei ca intreg se va schimba in bine.

Exista o predispozitie a unora spre depresie cu atat mai mult cu cat familia de origine nu a fost suportiva sau nu a primit de la aceasta ceea ce isi doreau. Daca tinem cont de faptul ca fiecare dintre noi a trait mai mult sau mai putin durerea sufleteasca sau disperarea si a avut momente in care a simtit ca nu are resurse sa depaseasca o dificultate, putem spune ca fiecare dintre noi a trait sentimentul “depresiei” intr-o masura sau alta.

La baza depresiei stau o serie de convingeri disfunctionale cu privire la propria persoana (in general de inutilitate, de culpa, de lipsa valorii personale) care se activeaza odata cu un eveniment pe care pesoana il considera un esec personal (un divort, un examen picat, pierderea in afaceri etc.). Ulterior apar gandurile negative legate de eveniment si o parte sau chiar toate simptomele mentionate anterior.

Identificarea convingerilor disfunctionale, a gandurilor negative si a distorsiunilor cognitive care tin pe loc persoana, a comportamentului pe care aceasta il manifesta atat in relatie cu ceilalti dar si in activitatea de zi cu zi, monitorizarea activitatilor, realizarea unor mici schimbari si analiza rezultatelor, cresterea obisnuintei de a vedea realitatea si din alt unghi decat cel de pana atunci poate duce la succes si la schimbarea in bine a modului de viata si de gandire.

O buna metoda este si detasarea de ganduri, probleme, emotii – reflectand asupra lor ca un observator neimplicat va rezulta diminuarea emotiei provocate de durerea profunda si obtinerea starii de detasare totala, relaxare, de “vid” benefic. Golirea mintii de ganduri negative face corpul sa se simta detasat si sufletul sa se simta usurat.

Probleme de natura psihica February 10, 2013 By Ramona-Paula Axenti 0 Comments

Anxietatea generalizata

Starea de incordare, de tensiune, neliniste, ingrijorare excesiva, dificultatea de relaxare, oboseala, slabiciunea, dificultatea de concentrare a atentiei, incordarea musculara, iritabilitatea, tulburarile de somn sunt simptome care pot trada o tulburare anxioasa. Anxietatea generalizata, asa cum este numita atunci cand nu are o cauza specifica, este o problema foarte des intalnita in zilele noastre.

Aceasta tulburare poate avea diverse motive, mai mult sau mai putin constiente sau poate fi declansata de un eveniment recent sau mai indepartat cu repercusiuni la nivel psihic.

Cauzele mentinerii unei stari anxioase pot avea la baza tendinta generala de fixare a unor obiective greu de atins si supraestimarea unor evenimente de viata. Astfel de persoane privesc cu ingrijorare evenimentele care urmeaza sa aiba loc in viata lor (“ar fi ingrozitor sa ma respinga la interviu”, “daca intarzii la intalnire este groaznic”, “simt ca innebunesc cand ma gandesc la ce urmeaza” etc.).

Gandurile sunt in principal cele care mentin starea de anxietate. Ele au o latura duala. Pe de o parte persoanele anxioase isi mentin starea de anxietate din falsa convingerea ca astfel se pun in garda fata de eventualele pericole – de exemplu, exista persoane care traiesc o frica permanenta sa nu-si piarda locul de munca din convingerea interioara ca aceasta frica ii protejeaza de pierderea acestuia – dar in acelasi timp lupta impotriva fricii care le provoaca anxietate atunci cand realizeaza ca starea de incordare are urmari neplacute (“Sunt atat de stresat incat simt ca innebunesc. Daca mai continui asa, ma tem ca voi sari de pe fix cu adevarat.“). Insasi aceasta lupta poate creste, o data in plus, nivelul anxietatii.

Pentru evaluarea nivelului de anxietate este important de stiut cand s-a declansat aceasta stare, cum, ce evenimente au precedat declansarea ei, daca exista o legatura intre aceste evenimente si alte evenimente semnificative din viata, cum au fost dirijate emotiile in legatura cu evenimentul potential declansator si care sunt gandurile asociate trairilor specifice. Foarte importanta este apoi motivatia pentru schimbare, de renuntare la comportamentul anxios: cat de mult afecteaza anxietatea rutina zilnica, pe cine afecteaza cel mai mult, cum altfel va arata viata atunci cand starea de anxietate nu va mai fi prezenta. Raspunsurile la aceste intrebari stau la baza intelegerii starii de tensiune si al controlului anxietatii.

De exemplu: pierderea serviciului este un eveniment neplacut care poate declansa la persoanele anxioase si cu dificultati de autoechilibrare in conditii de esec, ingrijorarea in legatura cu situatia creata. Gandul ca se vor reangaja si va fi posibil sa treaca din nou prin aceasta experienta sta la baza unei noi ingrijorari. In acelasi timp, apare ingrijorarea fata de aceasta ingrijorare: “Sunt foarte ingrijorat din cauza ca sunt incordat. Am senzatia ca voi innebuni.”. Pe de alta parte, “Daca nu sunt ingrijorat, am impresia ca lucrurile imi scapa de sub control”. Aceste doua ganduri mentin starea de ingrijorare prezenta, o amplifica si stau la baza anxietatii generalizate.

In psihoterapie exista foarte multe metode de lucru cu persoane aflate intr-o astfel de dificultate, metode care se adapteaza fiecarui caz si fiecarei situatii in parte. Pana atunci este important de stiut ca, in cazul anxietatii generalizate, este foarte importanta atentia pe care persoanele care prezinta astfel de tulburari o acorda tendintelor de evitare. Spre exemplu, in cazul prezentat mai sus, este posibil ca persoana care si-a pierdut locul de munca sa evite sa se mai angajeze, sa isi gaseasca diverse scuze atunci cand apar oportunitati de angajare (salariu prost platit, distanta prea mare de acasa pana la serviciu etc.), sa evite intalnirea cu persoane care ar putea sa o sustina in acest sens. Pe langa mentinerea unei stari de anxietate, tendinta de evitare poate accentua si izolarea, care sta la baza unei alte tulburari – depresia.

In concluzie, este foarte important de gasit cauza, evenimentul declansator al starii de anxietate, de identificat gandurile si emotiile specifice si comportamentul asociat. O reprezentare amanuntita a evenimetelor, a gandurilor, emotiilor si faptelor si eventual alegerea unei schimbari de atitudine poate fi de folos pentru inceput in scopul depasirii acestei dificultati.