Cine sunt eu?

Este o diferență între cine suntem și cum ne-am transformat ca urmare a factorilor de mediu sau a influenței pe care oamenii cu care am crescut sau care au trecut prin viața noastră au avut-o asupra acesteia.

Spunem de multe ori ”Asta sunt!” încercând să justificăm comportamentul pe care îl avem în anumite situații, unul care în ochii celorlalți poate să nu pară la locul lui. Spre exemplu, frustrarea, o emoție atât de comună, care presupune un amestec de tensiune și neputință și apare când nu putem îndeplini anumite obiective pe care ni le dorim fie din cauze externe, fie interne, poate fi una dintre manifestările emoționale cele mai vizibile în cazul nostru. Manifestăm frustrarea punând limite clare și mergând uneori până la rigiditate sau intransigență totală ori devenind extrem de dominanți. Chiar dacă suntem conștienți că aceste comportamente sunt rezultatul frustrării și pot ajunge să ne afecteze în mod direct, de multe ori tindem să negăm spunând că așa suntem noi și ne asumăm comportamentul și consecințele lui.

Nu este vorba însă de asumare și nici de faptul că așa suntem. Este vorba aici de faptul că așa am devenit urmare a unor factori de mediu sau urmare a mecanismelor de apărare la care am apelat pentru a face față unor situații sau relațiilor din viața noastră. Suntem asumați atunci când ajungem să integrăm și situațiile care ne-au dus aici. Da, nu este deloc plăcut să avem în preajmă oameni care trăiesc prin noi pentru că nu au găsit bucurie în viața personală și un mod de a trăi care să îi satisfacă și au încercat să facă parte din viața noastră dorind să știe mereu totul despre noi lucru care ne-a făcut să ne simțim sufocați. La fel de neplăcut este și să trăim fără să simțim că îi pasă cuiva de noi. Ambele variante pot fi la fel de frustrante. Până nu ne împăcăm însă cu ideea că asta a fost, că poate și noi ne aflăm în situații în care suntem egoiști și încercăm să trăim prin alții ori suntem detașați și neimplicați suficient în viețile altora care au nevoie de noi, nu vom fi bine cu noi. De asemenea, până nu acceptăm că unele situații neplăcute nu au ținut de nimeni și de nimic ci s-au întâmplat și noi s-a nimerit să fim acolo, nu vom conștientiza de unde a apărut frustrarea și ca urmare nici mecanismul de apărare îmbrăcat într-un fals comportament de care ajungem să spunem că ne reprezintă și ni-l asumăm.

Până la urmă nu putem schimba oamenii cu care relaționăm și de multe ori nici situațiile de viață însă putem să schimbăm atitudinea pe care o avem față de ceilalți sau față de întâmplările vieții. Putem să ne uităm în interiorul nostru să vedem care sunt limitele noastre, asemănătoare cu ale celor din jur pe care suntem supărați și față de care simțim  frustrare sau furie. Putem să ne împăcăm cu părțile din noi pe care le vedem oglindite foarte puternic în ceilalți dar și cu viața, așa cum e, cu bune și cu mai puțin bune și astfel vom fi mult mai liniștiți. Pentru a ajunge la împăcare este nevoie de conștientizare, înțelegere și acceptarea schimbării… a noastră, nu a celorlalți.

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti