Rana respingerii

Rana respingerii, ca și cea a abandonului vine cu credința că nu ești bun, că ar trebui să fii într-un fel ca să ajungi să fii văzut și validat. Se formează în relația cu persoanele importante din viața ta, în special în relația cu mama. Dacă aceasta, spre exemplu, ți-a spus că nu te-a dorit ori a avut o atitudine critică, te-a comparat cu ceilalți ori poate doar ia admirat pe alții fara să te includă în aprecierile ei, în pofida faptului că și-a făcut datoria și ai avut tot ceea ce ai nevoie de un copil (mai degrabă material), tu poți ajunge un adult care să mă îngrijească în sine/ se simte alții te compara. Te poți simți nevăzut și neapreciat dacă cineva te va aprecia în mintea ta vei spune că sigur se înșeală sau nu a apucat să te cunoască chiar așa cum ești.

Poți trăi cu sentimentul acesta ani de zile. Te poți simți ani la rândul lipcit de valoare și rușinat de ceea ce ești, indiferent de poziție socială și de realizări ori putea avea realizări sub nivelul capacităților tale. Stima de sine este scăzută și doar crezi că făcând anumite lucruri și ajungând într-un anumit punct vei reuși să te simți altfel, mai echilibrat. Chiar dacă atinge țelurile propuse, după o vreme te vei simți din nou insuficient pentru că adevărata de sine este de fapt intrinsec, vine din stima tine, tu trăiești cu sentimente bune despre tine chiar și atunci când cazi pentru că ai încredere că te poți echilibra. Atunci când trăiești cu rana respingerii te ridici greu după un eșec ori te simți rănit foarte ușor chiar și în situații care pot părea nesemnificative pentru alții – spre exemplu un prieten a uitat să te felicite după o reușită și îți interpretezi gestul lui ca indiferență și îți întărești rana.

Ce răsuna cel mai mult în mintea unei persoane care trăiește cu sentimentul respingerii: ” Nu sunt bun de nimic. “, ” Iar mi-a fost dovedit că X mă are de rezervă .”, ” Sunt neimportant .”, ” Sunt prost/lipsit de valoare .” etc. Aceste gânduri de multe ori nu apar în mod conștient, ele rulând în subconștient aproape imperceptibil. Ceea ce se simte este însă emoția intensă: descurajarea, deprimarea, tristețea profundă, sentimentul profund de rușine, depresia. Având aceste emoții negative persoane care trăiesc cu aceasta rană tind să facă alegeri care să aibă grijă de cele mai multe ori le întăresc credințele și totodată ii fac să resimtă, recurent, aceste emoții.

Rana respingerii și abandonului sunt profunde și necesită din partea celui care care le poartă cu multă conștientizare și deschidere spre a lucra intens cu gândurile, credințele dar și alegerile pe care le face. Nu e ușor și nimeni nu garantează că rana se stinge de tot însă fiind conștienți de rănile pe care le avem putem avea și un minim de control care funcționează ca un antidot pentru orice rană am avea. E că atunci când spui: “Ma doare capul și știu că trebuie să fac ca să îmi treacă.”

Ca urmare, atunci când lucrăm cu noi și învățăm să recunoaștem ceea ce se declanșează în interior avem posibilitatea să recurgem la metodele blânde care să nu reașeze mai repede în echilibru. Practic, o situație declanșatoare nu ne va mai destabiliza o săptămână ci maximă o zi când suntem pe un teren vulnerabil (spre exemplu suntem bolnavi sau avem situații complicate care în controlul nostru) nu vom reaminti să nu mai blânzi cu noi așa cum să nu mai suprapunem peste dificultăți și această problemă dureroasă.

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti