Despartirea de parinti
Bebelusii sunt atat de mici incat ne dau impresia ca si nivelul lor de intelegere si percepere a lucrurilor este la fel de restrans. Ca urmare, foarte multi parinti evita sa le comunice cand urmeaza sa plece de langa ei pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Ca sa fiu mai explicita, va voi da un exemplu: cand Ioana avea 7 luni, am fost la bunici unde, dupa o prealabila reacomodare cu cei pe care nu are decat rar ocazia sa ii vada, a ramas 2 zile numai cu ei. Ulterior, dupa ce ne-am intors si am inceput sa pregatim bagajele pentru intoarcerea in Bucuresti Ioana a devenit foarte agitata. La vederea valizei a inceput sa planga si sa aiba o privire speriata. Ulterior am realizat ca a asociat valiza cu lipsa noastra.
Desi stiam ca bebelusii au nevoie de explicatii, atunci am realizat cu adevarat cat este de important acest lucru. Ei inteleg foarte bine ce se intampla, singura problema este doar ca nu isi pot exprima acordul sau dezacordul.
Cand devin mai mari si se pot exprima prin limbaj, gesturi, mimica etc. parintii au o alta problema atunci cand sunt nevoiti sa dispara pentru o perioada mai scurta sau mai lunga din imediata apriopiere a copilului – copilul isi aduna toate fortele si se inversuneaza sa permita parintelui sa plece. Parintii prefera sa nu explice copilului dinainte ce urmeaza sa se intample astfel incat pentru copil socul despartirii este cu atat mai mare. Nu toti copiii reactioneaza vizibil in cazul despartirii de parinti insa toti copiii resimt despartirea intr-un mod negativ. De exemplu, am observat ca multi copii mici, dupa intrarea la gradinita, incep sa-si pedepseasca parintii (de cele mai multe ori devin neascultatori – mici tirani).
Copilul percepe timpul altfel decat un adult astfel ca, daca pentru adultii care merg la serviciu timpul se scurge uneori prea repede, pentru copiii dornici sa-i vada cat mai repede pe parinti, timpul se scurge prea greu. Nu de putine ori am auzit expresia: “s-a imbolnavit de dorul lui”, expresie valabila si in cazul copiilor. Copilul poate avea febra fara alte simptome sau poate face subit rosu in gat din cauza tristetii provocate de despartirea de parinti. Astfel, pe langa virusii cu care vin mai des in contact, si acesta poate fi un motiv pentru care, in primul an de gradinita, multi copii racesc atat de frecvent.
Este foarte important ca, oricat este de mic (bebelus sau copil), acestuia sa i se explice din timp si sa i se repete ca mama/tata va pleca si se va intoarce. Chiar daca copilul nu primeste bine aceasta veste – si de cele mai multe ori nu o primeste bine (se impotriveste, tipa, se tavaleste pe jos, se agata de parinti etc.) – este foarte important pentru echilibrul sau psihic sa stie acest lucru. De asemenea, in perioada in care se produc astfel de schimbari in viata copilului (inceperea gradinitei, incredintarea copilului unei bone etc.), este foarte important ca atunci cand sunt din nou aproape de acesta, parintii sa petreaca timp de calitate cu el – sa se joace mai mult cu el, sa fie mai atenti la nevoile lui.
***Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.
ramona_axenti@yahoo.com +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti
