Mesaj catre TATAL meu din Ceruri

Draga talicule, imi este greu sa iti scriu acum cand nu mai esti fizic printre noi si cu atat mai greu cu cat nici in timpul vietii tale nu puteam sa fac asta… Noi aveam un soi special de comunicare… Aveam momentele noastre in care ne spuneam diverse iar tu erai bucuros sa auzi mai ales despre cat de fericita sunt asa ca am ocolit sa iti vorbesc despre ceea ce stiam ca te intristeaza sau despre situatii pe care puteai sa le  interpretezi intr-un mod distorsionat. Nu am vrut sa te supar niciodata desi stiu ca uneori o faceam, mai ales atunci cand incercai sa scoti mai mult de la mine iar eu iti reprosam ca pui prea multe intebari.

As vrea sa ma mai intrebi acum iar eu sa am rabdarea sa iti raspund desi nici acum nu stiu cat de pregatita as fi pentru asta… as vrea sa te  stiu acolo, sa stiu ca existi, sa iti pun eu intrebarile la care caut acum raspunsuri pe care doar la tine le-as gasi… Asa pare ca suntem noi oamenii, cand pierdem pe cineva drag incep regretele, ne gandim ca in anumite situatii puteam face mai multe si nu am facut…

Plecarea ta la ceruri mi-a dat o lectie pe care sper sa nu o uit de aici inainte: regretele m-au invatat sa fiu mai atenta si sa actionez cu mai multa incredere in mine asa incat sa nu adaug alte regrete la cele existente, sa pretuiesc mai mult oamenii dragi si sa le arat asta, sa fiu prezenta atunci cand simt ca este nevoie de mine (ma bucur ca am putut fi alaturi de tine, cat s-a putut, pe ultimul drum al vietii tale, asta m-a eliberat de o mare parte din povara), sa pretuiesc mai degraba timpul petrecut cu cei dragi decat “timpul meu liber”.

Dragul meu, ai fost om iar omul nu e perfect. Ai avut si tu defectele tale. Nici eu nu sunt perfecta si asta m-a facut sa te judec atunci cand poate nu ar fi trebuit sa o fac. Tu ai stiut mai bine ce ai purtat in suflet si mai ales cum ai putut supravietui durerilor tale. Ceea ce vreau sa iti spun acum este ca micile judecati ale mele sunt nesemnificative pe langa admiratia mea sincera fata de adevaratele tale valori. TU esti cel care m-ai invatat ce este iubirea adevarata pentru ca m-am simtit iubita sincer si neconditionat, TU m-ai invatat sa am speranta pentru ca intotdeauna ai fost increzator, TU m-ai invatat sa merg inainte pe drumul meu pentru ca niciodata nu te-am vazut intorcandu-te din drum, TU m-ai invatat sa fiu intelegatoare si toleranta prin puterea exemplului tau, TU m-ai invatat prin modul tau special de a actiona sa fiu ordonata si organizata, TU m-ai invata ca familia este temelia societatii si trebuie sa o respect si sa o pretuiesc indiferent de incercarile prin care trece, TU m-ai invatat sa ofer fara sa am pretentia sa primesc inapoi, TU m-ai invatat ca in viata e nevoie sa te si joci si sa te bucuri de lucrurile marunte pentru ca astfel poti trece mai usor peste greutati, TU m-ai invatat cand e mai bine sa taci si cand e mai bine sa vorbesti. TU esti doar TU si vei ramane mereu in sufletul meu, talicu’ meu drag si sper sa pot duce mai departe ceea ce mi-ai oferit bun si in felul acesta, cel putin o parte din tine sa ramana nemuritoare.

Poate cuvintele sunt de prisos acum cand nu le mai poti percepe cu simturile tale pamantene dar eu sunt sigura ca vibratia lor va ajunge la sufletul tau cald si bland. Familia a reprezentant pentru tine totul, ai fi facut orice pentru noi, oricand, chiar daca poate nu intotdeauna aveai dispozitia necesara. Am simtit asta in orice clipa, am crescut langa tine avand acea siguranta atat de necesara oricarui copil, ca este un adult langa el si nimic si nimeni nu il poate rani. As fi vrut sa fac si eu pentru tine macar un pic din ce ai facut tu pentru mine, sa simti ca iti sunt aproape si te pretuiesc. Eu nu pot decat sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentu mine, sa iti transmit dragostea si aprecierea mea si sa te rog sa ma ierti daca ti-am gresit cu ceva, mai ales pentru momentele in care ai asteptat un cuvant bun de la mine si eu nu ti l-am oferit sau ai vrut doar sa vad ca existi si nu te-am vazut. Ma iert de asemenea pe mine pentru ignoranta de a nu te vedea si auzi suficient si ma dezleg de povara aceasta care sigur va face comunicarea dintre noi mult mai usoara, chiar daca taramurile noastre sunt atat de indepartate acum.

… si pentu ca tu spuneai mereu “Calatorului ii sta bine cu drumul!“, ma gandesc ca poate asa ti-ai dorit sa pleci dintre noi, departe, in orasul de care tu erai atat de legat… In  viata ai fost un om discret, care nu a vrut sa deranjeze prea mult, asa ca te-ai dus repede, atunci cand probabil ai simtit ca ai ajuns la final de drum, luand acel “secret” de care nu ai vrut sa vorbesti cu tine…

Iti doresc un drum lin, usor, iti doresc sa fii bine acolo sus unde esti si daca poti si nu iti cer prea mult, din cand in cand priveste si catre noi si trimite-ne o raza de lumina si de speranta!

Cu recunostinta,

Ramona

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti