Category: Intreaba

Cauzele psihologice ale tendintei de respingere a celorlalti

Zilele trecute am fost intrebata “De ce oamenii nu au rabdare sa ii cunoasca pe ceilalti si se poarta cu ei in functie de prima impresie? De ce unii oameni te resping din prima fara sa aiba rabdarea sa te cunoasca cu adevarat?

Este o intrebare care framanta in special adolescentii insa nici adultii nu sunt feriti de astfel de experiente care ii nedumeresc. Am sa dau cateva explicatii posibile:

– Oamenii fac asocieri si in functie de acestea se apropie mai usor sau mai greu de ceilalti. In acest caz acceptam sau respingem persoana cu care intram in contact in functie doar de caracteristicile fizice sau de anumite atitudini sau comportamente semnificative pe care celalalt le are si pe care le interpretam in functie de experientele trecute care au fost placute sau nu. Spre exemplu, tindem sa respigem oameni care seamana cu un profesor care ne-a marcat negativ adolescenta.

– Ne apropiem de oameni in functie de propriile noastre nevoi. Astfel se explica de ce persoanele carismatice au in jurul lor mai multe persoane (pentru ca exista tendinta generala de a ne apropia de oameni care ne fac sa zambim, sa ne simtim bine) si de ce persoanele critice, pesimiste, negativiste tind sa fie ocolite, respinse.

– Contextul in care cunoastem un om este iarasi foarte important. Daca este un context placut, in care testam experiente placute, exista mai multe sanse sa tindem sa mentinem legaturi, sa dorim sa mai fim impreuna cu cei pe care i-am cunoscut acolo. La fel se intampla cand, intr-un context neplacut dar care creeaza cadrul pentru oameni sa se uneasca pentru a izbuti sa depaseasca o situatie tensionata se leaga cele mai stranse prietenii. Asa se explica si intalnirile de 10-20 de ani dupa terminarea liceului.
Oamenii care se intalnesc intr-un context respingator, traumatic, este posibil sa respinga, pe viitor, pe cei cunoscuti in acel context. Spre exemplu, pot trece ani in care nu vorbim si chiar ne ferim sa dam ochi in ochi cu un participant la o actiune de salvare la care am fost victima prin mecanismul psihologic de negare sau detasare de acel eveniment cu impact psihologic negativ ridicat.

– Experientele de viata sunt alte date care stau la baza alegerilor noastre relationale. Zilele acestea am vazut in parc o mamica care avea doi copii: unul de vreo 10 ani care era imobilizat intr-un scaun cu rotile si care avea varsta mentala de vreo 2 ani si unul de 3 ani. Raportarea mamicii la cei doi copii era diferita; personal, mi s-a parut ca avea foarte multe pretentii de la copilul de 3 ani care trebuia sa stie, sa faca si sa spuna multe raportat la varsta lui mentala; nu avea insa aceleasi pretentii si de la cel de 10 pe care il intelegea ca nu poate. Exista multe astfel de exemple. Daca am fost persoane bolnavicioase sau am avut o problema de sanatate grava pe care am reusit sau nu sa o depasim, ne vine greu sa intelegem pe cei care se plang de o simpla durere in gat. Cei care nu au copii nu inteleg epuizarea celor care au copii iar cei care au copii nu ii inteleg pe cei care neavand copii ajung in situatia de supraincarcare si lipsa de timp.

– Psihologia grupului poate sta la baza respingerii unui anumit tip de personalitate. Astfel, un grup sudat pe baza anumitor convingeri comune tinde sa respinga o persoana sau un grup de persoane care au convingeri diferite. Atunci cand este vorba de o persoana aceasta se poate simti la un moment dat exclusa sau izolata si poate nu intelege care sunt motivele pentru care grupul o respinge. De exemplu, in scoli sunt multe astfel de cazuri. Si in familii se vorbeste despre “oaia neagra”, “persoana non grata”. Aceasta poate fi o persona care este foarte critica sau o persoana care face probleme (deranjeaza prin comportament, atitudine etc.) si care ajunge sa fie respinsa. In cazul adolescentilor mai exista si situatii de tineri respinsi de grup din cauza ca, la nivel inconstient, sunt vazuti ca fiind prea buni pentru grup sau “anormal” de deosebiti (de exemplu: cei care au o inteligenta superioara sau cei care au un fizic foarte placut si ar putea crea concurenta).

– Autorespingerea ar fi o alta problema. Sunt persoane care dintr-un motiv sau altul – timiditate, esec repetat in indeplinirea unor obiective – si-au pierdut stima de sine si se automarginalizeaza. Acestia, prin atitudinea pe care o au, nu permit celorlalti sa se apropie de ei. De multe ori acestia dau vina pe ceilalti – “Nimeni nu ma vrea.”, continuand in acest fel cercul vicios in care se afla.

In prima faza nu avem rabdarea sa-i intelegem pe cei cu care intram in contact. Daca aceste persoane sunt mai timide si retrase, cu atat mai mult nu facem eforturi sa ii cunoastem. Suntem luati de valul propriilor noastre probleme, ganduri, preocupari si nu avem rabdarea sa ne oprim pentru a reflecta asupra contextului de viata al celorlalti, asupra incarcaturii emotionale a celorlalti. Ne nastem egoisti. La inceput primeaza nevoile fiziologice si de atasament. Daca privim piramida lui Maslow, la baza se afla nevoile fiziologice iar in partea superioara nevoile de autorealizare. Oscilam intre aceste trebuinte si tot in functie de ele ne raportam si la ceilalti. Cand suntem foarte echilibrati emotional si avem satisfacute nevoile fiziologice si de securitate nu avem nevoie de aprecierea celorlalti pentru a fi siguri de capacitatile noastre si pentru ne simti increzatori in noi. Cand insa trecem prin momente mai dificile, neglijam nevoile de autovalorizare si ajungem la o treapta a trebuintelor care impune relationarea cu ceilalti sau chiar atasamentul si securitatea.

In relatia cu o persoana aducem cu noi trairi, sentimente, ganduri, experiente pe care le avem in spate. Daca suntem atenti la noi vom constata ca relationam diferit cu fiecare om in parte. Chiar si natura rolului pe care il avem si care ne impune sa ne raportam la ceilalti dintr-un anumit punct de vedere este uneori depasit si ajungem sa incalcam niste regului. Aceasta poate fi una dintre explicatiile faptului ca unii sunt iertati altii nu de inspectorul care le-a trecut pragul; raportarea diferita a unui profesor fata de doi elevi aproximativ egali ca si nivel al cunostintelor s.a.m.d.

Tendinta de respingere a celorlalti poate avea cauze specifice sau intercalate. De cele mai multe ori nici nu realizam de ce respingem pe cineva. Uneori nici nu ne dam seama ca prin atitudinea noastra respingem; realizam asta ulterior sau niciodata. Alteori poate nu respingem insa atitudinea celuilalt despre sine si viata il pune in situatia de a se simti respins sau de a crede, nejustificat, ca este respins.

Cum sa fiu perseverent

DSCN2273
Cum imi pot educa capacitatea de a fi perseverent?

Perseverenta este o calitate pe care fiecare dintre noi o detine dar care trebuie dezvoltata in situatii in care lucrurile pe care dorim sa le obtinem sunt prioritare si importante pentru evolutia noastra sociala sau spirituala. Perseverenta ne ajuta sa abordam propriile obiective si scopuri si sa finalizam actiunile incepute.

Vreau sa imi gasesc de lucru dar ceva ma tine pe loc… “, Vreau sa slabesc dar nu reusesc…” Vreu sa imi gasesc fericirea dar nu prea sunt dispus sa schimb ceva in viata mea…”  sunt doar cateva exemple de afirmatii ale celor pentru care de la “Trebuie, stiu ca e imperios necesar!” pana la “Ma implic, fac, am finalizat!” mai e cale lunga…

Tendinta de abandon poate avea la baza:

–         frica de a obtine ceea ce ne dorim urmare a credintei subconstiente ca viata se va opri atunci cand nu vom mai avea un obiectiv pentru care sa luptam;

–         comoditatea – un obicei invatat inca din copilarie, atunci cand parintii, din dorinta “de a ne ajuta si proteja”, faceau in locul nostru diverse activitati;

–         un obicei invatat prin imitatie de la o persoana semnificativa (de obicei unul sau ambii parinti) care putea trai si fara sa persevereze sau, dimpotriva, un obicei autoeducat in sens opus in cazul in care aceasta era, din punctul nostru de vedere, excesiv de perseverenta;

–         lipsa motivatiei intrinseci – nu ni se pare foarte important sa luptam pentru un lucru impus din afara sau pe care-l face toata lumea si “ar trebui sa-l facem si noi ca sa fim ca ceilalti”;

–         credinta, intarita de multe ori de experiente reale, ca se poate trai si in felul acesta, neducand lucrurile la capat.

Ca urmare, pentru a ajunge sa ne dezvoltam perseverenta este important sa stim:

–         care sunt lucrurile pe care am dori sa le finalizam (care ne sunt obiectivele pe termen scurt si lung);

–         motivatia este in stransa legatura cu perseverenta (de exemplu putem sti sigur ca este important sa avem un loc de munca dar, “atata timp cat stau cu parintii si ei imi dau bani, castigul personal nu ma preseaza”) – ca urmare, este important sa stim si de ce ne dorim anumite lucruri, de ce este bine sa le facem si care ar fi urmarile finalizarii lor;

–         avantajele slabei perseverari – atunci cand exista, dualitatea isi face locul in sinele nostru (“trebuie” alaturi de “nu prea am chef sa continui”); este important de pus fata in fata cele doua tendinte opuse si de analizat, obiectiv si detasat, ce ne tine in loc si ce avantaje ne aduce tendinta de abandon.

Perseverenta se educa, se intretine, se dezvolta. Nu este suficient sa dorim, important este sa stim de ce ne dorim, la ce ne foloseste rezultatul final, sa fim implicati si nu in ultimul rand, responsabili.

Cum imi controlez impulsivitatea?

Am probleme cu stapanirea impulsurilor. Daca cineva imi spune ceva care nu-mi suna bine, reactionez imediat. La serviciu, cand primesc o sarcina care nu-mi place imi sare mustarul, ma cert cu seful, trantesc lucruri. Acasa nu suport sa imi spuna sotia ce sa fac… ma cert cu ea si nu mai vorbesc toata ziua. Cum as putea sa imi controlez impulsurile?

Starile impulsive sunt ramasite ale unui comportament infantil, copilaresc. Este posibil ca atunci cand ati fost mic, mama sau o persoana de referinta sa va fi facut toate poftele. Adult fiind ati constatat ca ceialalti din jurul dumneavoastra nu va protejeaza intotdeauna, nu sunt prezenti de fiecare data cand doriti si nu va satisfac toate nevoile. Ca urmare, nefiind foarte bine antrenat sa reactionati la un refuz, cand primiti sau auziti lucruri care nu va plac, deveniti impulsiv.

Daca dimpotriva, de mic ati fost nemultumit din cauza ca nu ati avut parte de ce v-ati fi dorit (jucarii, haine, intelegere etc.) si ati visat sa le obtineti cand veti fi “scapat” de acasa iar ulterior ati constatat ca lucrurile nu stau chiar asa cum ati sperat, vechea frustrare se poate accentua.

Impulsurile pot aparea si ca urmare a unui comportament de invatare si imitatie.

Oricare ar fi cauza, metodele pe care le puteti folosi pentru a diminua impulsivitatea sunt aceleasi. Este de preferat ca pentru inceput sa fiti foarte atent la nivelul si capacitatea dvs. de control in diferite situatii problematice. De exemplu, stiti ca deveniti impulsiv atunci cand sotia va roaga sa aspirati covorul. In acest caz masurati, pe o scala de la 1 – nivel scazut de control la 10 – nivel al controlului ridicat, capacitatea dumneavoastra de a va controla impulsurile. Sa presupunem ca, in acest caz, nivelul controlului dvs. este de 3. Urmatorul pas este stabilirea nivelului de control la care credeti ca puteti sa ajungeti. Este foarte important ca acest nivel pe care il stabiliti sa fie unul realist, nu foarte ridicat. In cazul in care va stabiliti o cota foarte ridicata pe care va va fi greu sa o atingeti, dezamagirea nereusitei va putea sa va influenteze in sensul abadonarii exercitiului. Este de preferat ca nivelul propus sa fie mai scazut astfel incat sa ajungeti la un control mai ridicat treptat, in pasi mici dar siguri.

Ulterior, dupa ce v-ati stabilit o lista cu toate situatiile in care stiti ca aveti dificultati de control iar pentru fiecare situatie stabiliti nivelul de control la care doriti sa ajungeti, in final gasiti o serie de solutii de urmat care sa poata inlocui reactia dvs. negativa. De exemplu, o situatie ar fi: “Ma enervez cand seful imi da o sarcina de lucru cu care nu sunt de acord.” In acest caz, spre exemplu, “Mi-as dori ca nivelul meu de control sa atunga nivelul 7. Cum pot proceda?  In loc sa ma enervez cand seful imi atribuie o sarcina cu care nu sunt de acord, inainte de a tipa la el imi pot acorda 5 minute pentru a analiza problema, ma pot implica pe moment in alta activitate, pot iesi la o gura de aer etc.”

E bine de stiut ca, in orice situatie cand se lucreaza cu impulsivitatea, blocarea raspunsului imediat va permite tensiunii sa se diminueze treptat. Dupa ce trece momentul de apogeu, mintea va judeca mult mai limpede iar impulsul va fi mult diminuat.

Acesta este doar o metoda de lucru cu dificultatatea de mentinere a controlului in situatii neplacute. Pe langa aceasta, o alta metoda este relaxarea. De exemplu, daca va este mai comod, va puteti propune ca in toate momentele in care stiti ca deveniti impulsiv, sa va impuneti un moment de relaxare ( exemplu: numarati rar de la 1 la 10 iar cand veti ajunge la 10 veti fi relaxat si veti avea capacitatea de a reactiona corespunzator situatiei). Exista diverse metode de relaxare care pot fi adaptate in functie de fiecare situatie in parte.

Impulsivitatea este caracteristica fiecaruia dintre noi. Singura diferenta o face capacitatea de control. Adoptand o serie de strategii de mentinere a unui nivel optim de control putem trai linistiti fara ca aceasta insusire a noastra sa ne dea batai de cap si fara a intra inutil in conflict cu ceilalti.

 

Dificultati in relatia de cuplu (I)

Suntem casatoriti de 4 ani, nu avem copii. Ne-am casatorit din dragoste, ne-am iubit mult si inca ne mai iubim. Din pacate, de o vreme, ne certam cam in fiecare zi de la lucruri marunte, nimic nu ne multumeste, suntem ca soarecele si pisica. Cum putem face sa depasim aceste momente tensionate?

Intr-un cuplu se zice ca dragostea tine 2-3 ani dupa care in locul ei isi face loc respectul. Pe langa respect, o comunicare eficienta a celor doi ajuta la depasirea micilor neintelegeri. In acelasi timp este foarte important ca dorintele si nevoile fiecaruia dintre cei doi membri care formeaza cuplul sa fie respectate de celalalt. In cazul in care nevoile unuia sunt foarte diferite de ale celuilalt si se combina cu nevoile cuplului ca intreg pot aparea neintelegeri.

Este posibil ca certurile din cadrul cuplului sa aiba la baza si intrarea intr-o alta etapa a relatiei. Daca la inceputul relatiei are loc tatonarea urmata de cunoasterea celuilalt, de descoperirea lui, lucruri care tine cuplul treaz, apar mai apoi momente cand fiecare dintre cei doi simte ca nu mai are ce gasi nou la celalalt, ca se cunosc suficient de bine ca sa mai fie atras de partener. In acest caz, gasirea de activitati comune, interesante, altele decat cele obisnuite, pot aduce un plus relatiei si o pot reorienta pe drumul bun al intelegerii (de exemplu: o excursie intr-un loc in care nu au mai fost, iesiri la teatru, restaurant daca aceste activitati nu sunt deja obisnuite, lucrul impreuna intr-un scop umanitar etc.).

Este de preferat, de asemenea, ca fiecare dintre cei doi membri ai cuplului sa vina cu idei noi, sa isi faca mici surprize placute, sa aduca ceva nou in relatie, sa ofere partenerului lucruri de care are el nevoie si nu ceea ce isi doreste personal (de exemplu, daca ei ii plac filmele de dragoste iar lui de actiune, nu isi vor impune sa vizioneze doar un anumit tip de film in defavoarea placerii celuilalt). De asemenea, redescoperirea unor practici indragite de amandoi, cum ar fi unele obiceiuri pe care cuplul il avea la inceputurile relatiei pot aduce un plus in sensul apropierii lor.

Certurile au si ele un rol activ in mentinerea unei relatii vii atata timp cat ulterior membrii relatiei poarta o discutie serioasa, eficienta in care isi exprima sentimentele si gandurile fara a-l blama pe celalat. De exemplu, expresii de genul: “din cauza ta”, “numai eu ma ocup de curatenie”, “stiu ce gandesti” etc. nu fac decat sa puna paie pe foc, sa blocheze comunicarea si sa mentina tensiune in interiorul cuplului.

Ca urmare, o buna cunoastere a nevoilor partenerului de viata, ascultarea activa a celuilalt si in acelasi timp comunicarea clara si deschisa a gandurilor si sentimentelor pe care fiecare dintre cei doi le traiesc, implicarea in activitati/proiecte comune si de care ambii parteneri sa fie incantati, satisfacerea nevoilor celuilalt  sau reactualizarea unor vechi obiceiuri solide sunt cateva solutii de depasire a tensiunilor aparute in relatia de cuplu.

Obezitatea – cauze psihologice

Nu reusesc sa slabesc orice as face. Ma straduiesc, tin cure de slabire, fac sport dar tot gras sunt. Este posibil sa fie o problema de natura psihologica?

Obezitatea este o problema din ce in ce mai intalnita in zilele noastre. Multi oameni tin cure de slabire drastice, unii asociaza dietele cu sportul dar tot nu reusesc sa ajunga la greutatea dorita.

Care sunt cauzele obezitatii?

Pe langa rontaitul intre mese, sedentarismul, mancatul la televizor, mancatul in exces mai ales seara dupa o zi in care am facut foamea, cauze bine cunoscute de majoritatea dintre noi, supraponderabilitatea poate fi cauzata si de o serie de probleme psihologice cum ar fi:

  • Persoana supraponderala este foarte critica cu ea, este in general nemultumita de realizarile ei, de soarta ei si de modul cum arata ceea ce duce la o stima de sine scazuta;
  • Avand o stima de sine scazuta supraponderalii se simt nevazuti; in incercarea de a se face observati recurg inconstient la cresterea in greutate – in acest fel ei atrag atentia celorlalti, se fac auziti, vazuti, simtiti;
  • Nemultumirea legata de propria persoana se asociaza deseori cu nemultumirea in relatia cu ceilalti si implicit o relatie defectuasa cu semenii – lipsa de comunicare fireasca cu ceialti, incapacitatea de a spune ceea ce ii deranjeaza ii face pe supraponderali sa “primeasca” tot ce li se ofera si sa adune in ei in special nemultumiri, ganduri negative, frustrari care declanseaza un stres nociv si duce implicit la cresterea in greutate, in cazul lor;
  • Stresul care are la baza diferite cauze – in acest caz, singura evadare care le aduce placere supraponderalilor este supraalimentarea.

Ca urmare, pentru a ajunge la o greutate normala, pe langa un regim alimentar echilibrat, supraponderalii ar trebui sa priveasca mai mult in interiorul lor, sa descopere lucruri de care sunt mandri si sa fie mai putin critici cu ei. Odata ce vor ajunge sa se accepte pe ei asa cum sunt vor reusi, treptat, sa ii accepte si pe ceilalti. Indepartand totodata sursele de stres este posibila revenirea la greutatea dorita.

Ma simt trist fara motiv

Sunt zile in care ma simt ciudat… sunt mai agitat, mai iritat sau devin trist fara motiv. Cum as putea scapa de starea asta?

Chiar daca aceasta stare pare ca nu ar avea o cauza, de fiecare data cand apare are la baza un gand negativ sau un eveniment recent de viata care ne da inca batai de cap.

Avem dorinte, aspiratii ascunse si uneori neexprimate; viata curge monoton si parca am schimba ceva; ne este frica de un eveniment care urmeaza si in care vom fi direct implicati… Starile noastre emotionale sunt intotdeauna provocate de ceva si de cele mai multe ori gandul in legatura cu un eveniment este vinovat de schimbarea dispozitiei noastre.

De asemenea, o alta cauza posibila care ne schimba dispozitia in sens negativ poate fi si reactivarea unei emotii, a unui sentiment sau gand negativ la vederea unei persoane care ne-a suparat in trecut sau care seamana cu una care ne-a suparat sau a unei situatii care se aseamana cu una traita anterior si care s-a soldat cu neplaceri. De cele mai multe ori, astfel de situatii sunt cele pe care le-am depasit aparent dar care continua sa traiasca in memoria noastra inconstienta si sa ne pricinuiasca neplaceri. Identificarea, in acest caz, a motivelor pentru care acea situatie ne supara si descoperirea metodelor potrivite care sa ne ajute sa depasim tristetea provocata de ea ne poate ajuta sa nu mai simtim disconfort atunci cand ne vom mai reintalni cu astfel de momente. De exemplu, unii dintre noi sunt foarte sensibili atunci cand vad un om bolnav. Este firesc sa nu fim bucurosi cand vedem ca cineva sufera insa nu este normala nici trairea intensa a tristetii si ignorarea altor probleme personale o zi intreaga sau chiar mai multe la rand pentru ca suntem afectati de cineva aflat in suferinta. In acest caz este necesara o analiza a cauzelor care duc la o atat de intensa implicare emotionala – poate ca in familie a existat o persoana bolnava, poate ca in copilarie nu ne-am simtit tratati cu atentie de catre parinti atunci cand am fost bolnavi etc. – si la gasirea de metode de depasire a situatiei: relaxare, constientizarea faptului ca o prea mare implicare emotionala destabilizeaza, evidentierea dezavantajelor avute in cazul in care ne lasam afectati de acea problema etc.

Ca urmare, pentru a indeparta starea negativa este important sa cautam in memoria noastra cauza, motivul care ne face sa ne simtim astfel. Meditand si gasind cauza putem gasi si solutia potrivita pentru noi si putem scapa de disconfort.

Mesaj catre TATAL meu din Ceruri

Draga talicule, imi este greu sa iti scriu acum cand nu mai esti fizic printre noi si cu atat mai greu cu cat nici in timpul …

Cand “Vreau neaparat” duce la depresie

Depresia are la baza o multitudine de factori care tin atat de ereditate cat si de educatie si de mediu. Acestia, in corelatie …

Cauzele psihologice ale tendintei de respingere a celorlalti

Zilele trecute am fost intrebata “De ce oamenii nu au rabdare sa ii cunoasca pe ceilalti si se poarta cu ei in functie …