Trecerea anilor

Ma plimbam cu copilul pe o alee in parc si ma gandeam ca au trecut 15 ani de cand, impreuna cu parintii care ma insoteau, ma indreptam spre Iasi unde incepeam primul an universitar. Mi-am pus intrebarea daca 15 ani este mult sau putin incercand sa compar 15 ani de cand am inceput facultatea cu alti 15 ani trecuti in timpul unui interval din mintea mea, cu distanta de 15 ani de aici incolo…

“Peste alti 15 ani voi avea aproape 50 de ani. Probabil ca peste 15 ani voi gandi ca eram tanara la 35 asa cum gandesc acum ca la 20 eram foarte tanara… Dar chiar a fost frumos la 20 de ani… uneori parca mi-ar placea sa dau timpul inapoi doar pentru a trai senzatiile de atunci… ”

Nu a trecut mult si in timp ce stateam pe o banca am intrat in conversatie cu o batranica care mi-a atras atentia de la distanta… Parea destul de in varsta si in pofida acestui lucru avea puterea sa aiba grija de un copil care avea in jur de 3 ani.

Curioasa din fire, am intrebat-o ce varsta are. Dornica sa vorbeasca, mi-a raspuns imediat ca are 85 de ani si ca baiatul de care are grija este stranepotul ei. A continuat depanarea povestii ei de viata spunandu-mi ca sta la fiica ei pentru ca in satul de unde este ea nu mai are pe nimeni. A avut mai  multi copii dintre care 3 au murit destul de tineri.

Parea emotionata… se ridica si se aseza destul de des si atunci cand statea jos era pierduta in gandurile ei si dadea impresia ca e ceva dincolo de ea care nu ii da pace.

Nu a trecut mult si a continuat sa imi spuna ca urma sa ajunga in acea zi in satul natal, la mormintele copiilor si sotului ei si ca asta o nelinisteste.

“De cate ori merg acolo sunt nelinistita, nu mai am rabdare…” a continuat sa spuna.

I-am confirmat faptul ca o inteleg dupa care i-am spus ca am si eu o bunica de aceeasi varsta ca si ea dar care, din pacate, nu se poate deplasa.

“Da, e rau daca te lovesti, a continuat ea dupa ce a aflat ca bunica mea era imobilizata in urma unor cazaturi. De aceea nici eu nu vreau sa mananc prea mult ca sa nu ma ingras… Ma tem ca daca mananc si ma ingras o sa cad si nu o sa mai pot merge ca acum si nu vreau. Vreau sa pot avea grija de stranepot asa cum am avut si de nepoti. Vreau sa raman asa cum sunt!”

“Nimic nu e intamplator…” mi-am zis eu coreland aceasta scurta intrevedere cu gandurile pe care le aveam cu putin timp inainte sa o intalnesc pe batranica. Acum nici nu-mi pot imagina cum voi fi peste 50 de ani, dar uite, se poate sa fii si sa fii intr-un mod frumos, plin de speranta, optimism, deschidere, candoare si nu in ultimul rand, plin de dorinta de a trai.

 

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti