Omul “rau” – despre lene, barfa, incompetenta, rautate, agresivitate

“Iar nu si-a finalizat treaba!”, “Ce urat mi-a vorbit, si-a aruncat tot veninul pe mine!”, “Toata ziua nu face decat sa duca vorba de colo-colo!”, “Sta toata ziua ca o lepra!”, “Ce mare lucru a facut!”, “Urla la ai lui in fiecare zi, ii mai si cafteste!”

De multe ori am auzit expresiile acestea. La prima vedere pare ca oamenii despre care se vorbeste asa nu ar fi demni de luat in seama sau de apreciat. Daca ne uitam mai atent, putem vedea ca si ei au multe de oferit, au calitati frumoase cu care ne e drag sa interactionam. Dar nu despre asta vreu sa vorbesc aici, in special, ci despre ce rani sunt in spatele unor astfel de comportamente ale celor care, la prima vedere sau in timp, se dovedesc ca au unele blocaje care deranjeaza pe altii dar si pe ei, deopotriva.

Daca ne uitam la un om “lenes” – fie a beneficiat in familia lui de prea mult sprijin, practic, i-au fost anulate si inhibate curajul, talentul, increderea in sine si i s-a neglijat partea de copil capabil, nefiind lasat sa creasca, fie a fost pus la munca in exces si i s-a neglijat nevoia de joaca asa incat, ajuns la varsta adulta, poate putin obosit si plictisit, isi suplineste nevoia incostient printr-un mecanism de lene, tergiversare, procrastinare.

Omul “barfitor” de cele mai multe ori ascude o lipsa acuta de incredere in sine si prefera sa vorbeasca despre altii de rau ca sa se inalte in proprii ochi si a celorlalti pentru ca doar asa a invatat sa compeneze durerea de a se simti mai mic sau mai slab sau pentru ca asa a invatat de la cei din jur. Pentru el este mai usor sa se simta bine cu sine vorbind despre cat de rau stau altii decat sa faca o schimbare care sa il ajute sa se creasca in proprii ochi prin intarirea increderii in sine.

Omul “incompetent” poate fi acel om caruia i s-a anulat dreptul de a lua propriile decizii si de a-si urma drumul pe care l-a simtit potrivit pentru el fiind impins de cei care l-au crescut sa faca doar ce nu-i place. Asa a ajuns intr-un rol cu care nu se simte confortabil si in care nu-si poate folosi adevaratele talente. Ii este frica sa incerce altceva si ramane intr-un loc nepotrivit, dar cunoscut decat sa mearga in necunoscutul care poate fi periculos.

Omul “rautacios”, acela care reactioneaza jignind, mustrand, criticand pe altii este cel care a avut parte, la randul lui de acelasi tratament dar si cel care nu si-a acceptat partile mai slabe si nu a ajuns sa isi recunoasca suficient partile de persoana competenta. Mai pe scurt, este acel om care nu s-a acceptat asa cum este, cu bune si mai putin bune. Cand nu se simte confortabil intr-o situatie si vede pe altii ca au reusite mai valoroase decat el, tinde sa faca o remarca rautacioasa. Se intampla deseori in cazul copiilor si tinerilor urmare a faptului ca acestia nu au ajuns la acel nivel de maturitate si de cunoastere de sine care sa ii echilibreze pe directia de a sti cine sunt, ce pot si ce nu pot si intra in concurenta inconstienta cu alti semeni de varsta lor.

Omu agresiv (verbal, fizic si emotional) este acela care a fost agresat in acelasi mod in prima parte a vietii, este cel care a invatat ca doar impunandu-se dur si dominand poate reusi, poate fi vazut si ascultat, neglijand astfel partea sensibila, vulnerabila dar umana atat din el cat si din ceilalti. Acesta isi reprima traumele din copilarie prin identificarea cu proprii agresori.

In toate cazurile sentimentul neputintei ii determina pe oameni sa scoata din ei ce este mai rau atunci cand sunt fata in fata cu situatii care-i destabilizeaza din punct de vedere emotional. Pana cand emotiile aferente nu sunt vazute, exprimate, acceptate si integrate, comportamentele disfunctionale asociate nu vor putea fi corectate.

Ca sa fiu mai specifica, voi mai da catea exemple: un tanar care castiga in mod constant la un joc de societate primeste ofensa unui partener: “Daca ai fi asa bun, ai fi luat si la scoala numai note mari!”, incercand prin aceasta replica sa minimizeze reusita castigatorului dar si sa reduca din bucuria de moment a acestuia. La fel, seful care nu suporta ca un subordonat sa fie mai bun decat el, ii spune celui care a avut un rezultat onorabil, apreciat de alti colegi: “Da, nu a fost asa mare lucru!” sau “Nu e cazul sa te bucuri prea tare, sa vezi ce urmeaza!”. In ambele situatii, nu este vorba despre lipsa de importanta a reusitei celui competent ci depre modul de raportare la situatie a celui care intra inconstient in concurenta cu acesta si poate simte frica de a nu i se lua locul.

Oamenii sunt “rai” atunci cand sunt nefericiti, iar nefericirea se trage din sentimentul neputintei, a lipsei de valoare, a neimplinirii personale care si ele, la randul lor isi au originile in traume sau dureri mai vechi care pana nu sunt scoase la suprafata, vazute, lucrate si acceptate, nu dispar ci se accentueaza si duc de multe ori la depresie.

Oamenii nu sunt rai, sunt indurerati, insa durerea nu striga ce are, doar actioneaza ca un sabotor viclean.

 

 

 

***


Puteti afla mai multe despre depresie, anxietate, atacuri de panica, fobii, tulburarile obsesiv-compulsive, probleme legate de o dependenta, tulburari alimentare (bulimia, anorexia), tulburari psihosomatice, tulburari de somn (insomnii, cosmaruri, somn agitat, tendinta de a dormi foarte mult), probleme de cuplu (divort, separare, deceptie in dragoste) si altele vizitand si celelalte pagini si articole de pe site.


 ramona_axenti@yahoo.com  +40742996874
Adresa cabinet: Str. Dristorului, Nr. 1, Bl. A23, Sc. 1, Ap. 2, sector 3 Bucuresti