Blog

Ti se intampla sa fii ingrozit de ceva anume, ca de exemplu de insecte, de inaltime, de calatoria cu avionul sau chiar si cu masina, de moarte sau de dentist?

Ti se intampla sa nu poti vorbi in public sau sa nu iti poti spune punctul de vedere desi stii ca ai cunostintele necesare temei discutate, esti o persoana valoroasa si capabila?

Ti se intampla sa fii ingrozit de o simpla iesire din casa sau de mersul cu mijloace de transport in comun de frica de a intra intr-o situatie fara iesire?

Toate aceste situatii au la baza frica devenita fobie. Spre deosebire insa de frica cunoscuta de fiecare dintre noi ca “stare de adanca neliniste si tulburare, provocata de un pericol real sau imaginiar”, fobia se caracterizeaza printr-o teama exagerata, persistenta si recunoscuta ca nejustificata fata de un obiect sau situatie care, de obicei, nu prezinta un pericol real. In prezenta elementului/situatiei care provoaca frica persoana trece printr-o anxietate accentata care poate lua forma unui atac de panica avand in acest caz reactii specifice acestei tulburari.

Persoana traieste o stare intensa de disperare nu doar cand se afla in fata obiectului/situatiei care ii provoaca teama ci si cand anticipeaza intalnirea cu o astfel de situatie. Astfel se face ca ajunge sa evite pe cat posibil intalnirea cu obiectul fobiei ei.

Exista trei tipuri de tulburari fobice:

• fobia simpla, specifica – de insecte, caini, inaltime, de mersul cu avionul etc.;
• fobia sociala – frica aparuta in diverse situatii sociale ( frica de evaluari negative, critica, respingere, frica de a manca in public, de a vorbi in public etc.);
• agorafobia – teama acestor persoane se refera la frica de a se afla in spatii aglomerate (mijloace de transport, magazine, sali de cinema etc.), de a se afla in situatii resimtite ca “fara iesire” sau in care simt ca nu pot primi ajutor in caz de urgenta (ca de exemplu in cazul trairii unei stari de panica sau lesin); persoana se simte in siguranta acasa si este mai putin tematoare daca este insotita de cineva sau daca poarta cu ea anumite obiecte (medicamente, sticluta cu ceai/apa/suc de lamaie, un element de sprijin etc.).

In cazul fobiilor teama apare de obicei in copilarie si se dezvolta treptat, ca urmare a reptetarii unor experiente anxiogene (de exemplu, piscaturile repetate de insecte pot duce la fobia de insecte sau, contactul cu apa contrar dorintei copilului, poate duce, cu timpul, la fobia de apa). Cu toate acestea, nu se cunoaste intotdeauna cauza concreta a fobiilor, neexistand de fiecare data amintiri traumatizante in trecutul persoanelor care trec prin astfel de experiente.

Reactiile implica sfera fiziologica (accelerarea batailor inimii, transpiratie, tremur, accelerarea respiratiei, tensiune sau slabiciune musculara, senzatia de lesin, greata sau sufocare), comportamentala (tendinta de a fugi sau, dimpotriva, senzatia de blocare a corpului), subiectiva (aparitia gandurilor: “Puteam sa mor.”, “Ma paste pericolul.”, “E prea mult pentru mine.” etc.) dar si afectiva (jena, rusinea, teama, furia). Acestea nu sunt intotdeauna asociate.

In cazul fobiilor, exista o serie de situatii care mentin problema:

• evitarea obiectului sau situatiei fobice (in acest caz persoana nu mai are ocazia sa invete ca acestea nu sunt periculoase, frica fiind intretinuta in special de imaginatia sa);
• grija exagerata venita din partea celorlalti care fac foarte multe in locul persoanelor in cauza, “scutindu-i” de probleme, fara a realiza ca de fapt le intaresc problema;
• gandurile negative in legatura cu situatia creata sau anticiparea ei (“Mi se intampla ceva grav.”, “Asta e sfarsitul meu.”, “Va fi ingrozitor.”).

Ca si in cazul altor tulburari, si in cazul fobiei apare un cerc vicios. Astfel, spre exemplu, in cazul fobiei de inaltime, persoana aflata in avion poate simti un tremur puternic asociat cu senzatia de sufocare si cu gandul ca este intr-o situatie fara scapare. Reactiile intaresc si mai mult simptomele si duc la tendinta de evitare, pe viitor, a unui alt zbor, la scaderea increderii ca poate trece cu bine peste o alta situatie asemanatoare si la frustrarea aparuta pe fondul ideii ca “Sunt incapabil sa fac ceea ce altii fac aproape zilnic.”

Cum se pot trata fobiile?

In absenta unei interventii psihoterapeutice, fobiile sunt extrem de greu de rezolvat.

Pentru inceput, este extrem de importanta identificarea factorilor care mentin frica si simptomele ei. De asemenea, este foarte important pentru cel care trece printr-o terapie sa stie si sa creada ca orice invat are si dezvat. Dezvatarea are loc prin metoda expunerii progresive la stimulul care produce teama ceea ce ii intareste increderea si convingerea ca situatia de care ii este foarte frica nu este periculoasa. Terapeutul are un rol foarte important, acela de calauza. Nici o confruntare cu situatia considerata periculoasa nu se face brusc, fara acordul clientului si fara stabilirea unui cadru de lucru. Fiecare pas porneste de la confruntari cu stimuli care provoaca un nivel mic de frica, gradat. Desensibilizarea sistematica, metoda pe care o foloseste terapeutul cel mai des in lucrurul cu un client care prezinta fobie se poate face in plan imaginar sau real. Este o metoda care, daca este aplicata corect, de un terapeut familiarizat cu ea, este aproape imposibil sa nu dea roade.

Un rol foarte important in rezolvarea fobiilor il are cunoasterea si aplicarea de catre client, conform instructiunilor primite de la psihoterapeut, a unor metode clare de relaxare. Totul este clar, precis si necesita o implicare serioasa atat din partea terapeutului ca si a persoanei care doreste o rezolvare a problemei.

Pe langa metodele amintite exista si alte metode eficiente care, in combinatie cu cele amintite, pot duce la o rezolvare a problemei cu care omul vine in terapie.

In momentul in care clientul s-a hotarat sa lucreze cu fobia sa trebuie cunoscuta, de asemenea, importanta obtinerii rezultatului pozitiv. Ca urmare, este important pentru client sa stie care sunt avantajele pe care le va obtine in momentul in care va scapa de frica si este necesar sa se implice cu adevarat in depasirea problemei, sa fie atent si prezent cu adevarat in sarcinile pe care psihoterapeutul i le traseaza.

Pentru depasirea fricii, persoana care s-a hotarat ca este timpul sa faca o schimbare are nevoie de perseverenta si curaj.

Si asa cum nimic nu este imposibil de rezolvat, fobia, ca si alte probleme de natura psihica, poate fi depasita astfel incat tu, cel care acum crezi ca nimic nu te va ajuta sa treci peste, sa ajungi sa functionezi din nou ca inainte, daca nu chiar mai bine!

Atacul de panica face parte din categoria tulburarilor anxioase. Voi vorbi despre aceasta tulburare separat de anxietatea generalizata pentru a face mai clara diferenta dintre cele doua.

Simptomele atacului de panica se caracterizeaza prin trăirea unui sentiment puternic de pericol iminent, sentiment însoţit de o serie de manifestări cognitive si/sau somatice – cel putin patru – de mare amploare: palpitaţii, transpiraţie, tremor sau trepidaţie, senzaţia de scurtare a respiraţiei sau de strangulare, senzaţia de sufocare, durere sau disconfort precordial, greaţă sau detresă abdominală, ameţeală sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-şi pierde controlul sau „a nu înnebuni”, frica de moarte, senzatie de amorteala sau furnicaturi, frisoane sau valuri de căldură. Aceste manifestări care au un caracter brusc şi neaşteptat îi sugerează persoanei care le traieste ideea că ar putea avea o boală somatică sau psihică gravă cu atat mai mult cu cat, in absenţa acestor simptome omul este calm, liniştit.

Dupa o perioada mai lunga de timp in care a avut astfel de stari, apare anxietatea anticipatorie cu privire la un posibil atac de panica în viitor, ceea ce face mai usoara aparitia unui nou atac de panica, ca in predictia care se autoimplineste.

Atacurile de panica pot sa apara:

–         inopinat, brusc, neasteptat, escaladand rapid pana ajung la intensitate crescuta (10 minute maxim);

–         ca urmare a evaluarii nerealiste, anxioase, a unui eveniment viitor; in acest caz, gandurile negative care au legatura cu evenimentul inlesnesc aparitia simptomelor somatice.

De cele mai multe ori atacul de panica este acompaniat de sentimentul de pericol sau de moarte iminenta si dorinta de a scapa.

In atacul de panica, asemenea altor situatii din viata, apare acel cerc vicios: stimulul intern sau extern care este perceput ca amenintator declanseaza teama ca pericolul se apropie care, la randul ei, duce la aparitia simptomelor corporale amintite mai sus si ulterior la interpretarea acesora ca fiind semne de boala; acestea din urma actioneaza ca un stimul care declanseaza teama si asa mai departe. Spre exemplu, o durere de abdomen care se repeta poate actiona ca un stimul declansator. Atentia permanenta acordata zonei abdominale, vigilenta crescuta in legatura cu aparitia durerii insotita de teama ca durerea va aparea din nou face ca cel mai mic simptom sa provoace teama care va duce la intensificarea durerii initiale si sa se asocieze, ulterior, altor simptome specifice atacului de panica. In atacul de panica se ia in considerare nu doar panica in sine cat si frica de aparitie a atacului de panica si tendinta persoanei de a evita orice ar putea avea legatura cu declansarea atacului de panica.

In general, unele simtome ale atacului de panica pot fi intalnite in boli somatice (tulburari cardiace, tulburari gastrice, cefalee etc.). Asa se explica de ce, inainte de a ajunge la psiholog, persoana care manifesta o serie de simptome specifice unei anumite boli de cele mai multe ori merge la medic si face diferite controale specifice, ferm convinsa fiind ca sufera de acea boala. Ca urmare, o persoana care crede ca are probleme cardiace va face diferite controale la inima si, desi analizele nu dovedesc si nu confirma prezenta unor probleme de natura cardiaca, ea va evita sa faca exercitii fizice ceea ce va duce la mai putine „sanse” sa aiba palpitatii iar aparitia lor sporadica din diferite cauze concrete ii vor intari convingerea ca este bolnava.

In cazul atacurilor de panica apare si tendinta de controlare a simptomelor ceea ce duce si mai mult la escaladarea lor. Asa se explica de ce, spre exemplu, prin incercarile de control a respiratiei se creeaza efectul invers celui dorit – ingreunarea respiratiei, disociere, ameteala.

In cazul celor care sufera de atacuri de panica este foarte importanta constientizarea modului in care se produc atacurile de panica, identificarea gandurilor negative care declanseaza si mentin simptomele psihosomatice, modificarea gandurilor negative prin experimentarea, in plan comportamental, a veridicitatii acestora si nu in ultimul rand, folosirea de metode specifice de prevenire a recaderilor.

Insomnia apare ca urmare a unor probleme somatice dar, de foarte multe ori, are la baza o serie de boli psihice sau cresterea nivelului de stres si se manifesta prin incapacitatea de a dormi un numar de ore suficiente astfel incat persoana sa se simta odihnita si capabila sa isi indeplineasca sarcinile zilnice. De regula, omul adoarme foarte greu si de cele mai multe ori nu reuseste sa patrunda in somnul profund, odihnitor iar la trezire este obosit, surmenat – “Ma trezesc mai obosit decat m-am culcat.”. Lipsa de somn intareste problemele fizice sau psihice existente, creste nivelul stresului, agitatia si nemultumirea persoanei in legatura ca neputintele sale.

Daca insomia trecatoare are la baza o serie de probleme curente care, odata ce sunt rezolvate, il elibereaza pe om de povara noptilor nedormite, insomnia cronica poate deveni periculoasa afectandu-l psihic si fizic.

Cum poate fi rezolvata aceasta problema din punct de vedere psihologic?

Psihoterapeutii folosesc o serie de metode prin care omul care se confrunta cu o astfel de problema o poate depasi.

Am sa incep prin a mentiona alte cateva posibile cauze psihologice care stau la baza insomniei:

–         frica de trecere in nefiinta – multi adulti au fost “pedepsiti” in copilarie cu somnul: “Daca nu esti cuminte, te trimit in pat, la somn!” – in acest fel s-a format ideea ca somnul este ceva rau;

–         dorinta de prelungire a vietii, (deghizata in nevoia de timp),  care are la baza tot frica de moarte – “Nu am timp sa le fac pe toate ziua asa ca mai stau si noaptea.”;

–         un obicei prost – tendinta de a pierde noptile in fata televizorului sau cu alte activitati care schimba ritmul somn – veghe si este dificil de reglat ulterior;

–         tendinta de a avea mereu ganduri negative si nefolositoare ceea ce face imposibil ca omul sa se decupleze de constient si sa permita inconstientului sa preia conducerea, cauza cu care se confrunta mai des persoanele care au mereu nevoie de a avea lucrurile sub control.

Ca si metode psihoterapeutice folosite, am sa amintesc o serie care s-au dovedit eficiente:

–         Intrucat in timpul somnului omul intra intr-o stare de detasare, relaxare, renuntand contient la toate grijile si problemele care-l macina in timpul zilei, ar fi firesc sa renunte in acelasi mod si la “grija” ca nu poate dormi. Cu alte cuvinte, este foarte important pentru el sa practice detasarea si sa nu se mai gandeasca la faptul ca nu poate dormi.

–         Respectarea unui program strict de odihna este oricand foarte eficient. Persoana in cauza va tine cont de timpul sau de somn necesar pentru odihna (in jur de 7 – 8 ore pe noapte dar poate fi diferit de la om la om) si isi va realiza un orar care trebuie sa includa ora de culcare si ora de trezire, ore care vor fi respectate indiferent de calitatea somnului si de numarul de ore dormite. Foarte important este ca ora de trezire sa nu se schimbe iar ora de culcare sa nu fie decalata astfel incat sa permita persoanei petrecerea mai multor ore in pat.

–         In cazul in care persoana constata ca a petrecut foarte multe ore in pat si nu a reusit sa adoarma, ceea ce ii da, de cele mai multe ori, o stare de agitatie, este obligatoriu sa se ridice din pat si sa incepa o activitate pe care o are de realizat in timpul zilei dar care nu ii face foarte mare placere (sa calce sau sa citeasca o carte neatragatoare, de exemplu).

–         O alta metoda asemanatoare cu cea de sus este inlocuirea unei activitati neplacute cu scrierea unui jurnal – in acest caz, atunci cand are insomii, este indicat ca persoana sa se ridice din pat si sa inceapa sa scrie tot ce ii trece prin minte.

–         Invatarea unor bune metode de relaxare care sa fie practicate inainte de culcare pot ameliora si chiar trata problema.

–         O rezolvare a tendintei de gandire negativa poate duce implicit si la rezolvarea dificultatilor de adormire.

Insomnia este o problema care afecteaza din ce in ce mai multe persoane si care duce la o obosire si macinare a fizicului si psihicului si, mai mult, la o permanenta stare de iritabilitate si irascibilitate greu de suportat. Cateva metode simple ar putea rezolva din timp aceasta problema.

Nu permiteti insomniei sa va invadeze noptile si luati masuri din timp!