Category: Din viata

Prejudecatile sunt de cele mai multe ori rezultatul modului in care am fost educati. Pe parcursul vietii le depasim sau ne formam altele in functie de experientele prin care trecem.

De mici, parintii ne spun: “Nu arata ca te-ai suparat, fii diplomat.” sau “Esti barbat sau nu? De ce plangi?” etc. Asa ajungem sa credem ca nu este bine sa iti exprimi sentimentele, ca barbatii care plang sunt slabi si nu poti pune baza pe ei s.a.m.d.

Cel mai neplacut este, in cazul prejudecatilor, ca etichetam pe celalalt in functie de imaginea care ne-a fost inocultata de altii sau in urma unei prime impresii gresite si ajungem sa nu mai interactionam cu el, sa il respingem inainte de a ajunge sa-l cunoastem. Si in cazul acesta, singurii care pierd suntem noi pentru ca nici nu banuim ce comori ascunde celalalt…

Nu este pacat? Cum ar fi sa uitam pe moment ca suntem diferiti, ca ne place sau nu ce stim despre celalalt si sa ne indreptam cu deschidere unii spre altii?

De asemenea, tot in functie de prejudecati ne comportam in relatie cu persoane semnificative pentru noi. De exemplu, daca pentru noi imaginea sefului este de neatins, vom avea tendinta sa nu iesim din cuvantul lui si sa nu ne spunem deschis punctul de vedere indiferent de deciziile acestuia.

Prejudecatile pot sa ne blocheze drumul, ne pot pune piedici in calea cunoasterii si chiar autocunoasterii, ne pot impiedica sa incercam lucruri noi, sa spunem ce gandim de frica sa nu-l suparam pe celalalt, sa mergem in locuri necunoscute, sa ne implinim dorinte doar pentru ca ne simtim incapabili sa le ducem la capat: “Nu merg acolo pentru ca vremea e urata mai tot timpul…”, “Nu merg la concurs pentru ca e foarte mare concurenta.”, “Nu ma imbrac asa pentru ca mi se pare bizar.”

Prejudecatile ne tin pe loc, ne limiteaza libertatea de miscare si nu ne permit sa privim dincolo de aparente.

Incercand lucruri noi si renuntand la prejudecati ne putem redescoperi, ne putem cunoaste mai bine pe noi, ne putem deschide noi orizonturi, putem avea o comunicare mai buna cu ceilalti.

Despre gandirea pozitiva s-a discutat mult, se discuta si se va mai discuta. Ea sta la baza starii noastre de bine, la baza confortului nostru psihic, la baza reusitelor noastre.

Dar cum sa gandim pozitiv atunci cand suntem inconjurati uneori de oameni negativisti si cand evenimentele prin care trecem nu ne sunt  favorabile? Este mai greu sa fim pozitivi si fericiti cand totul in jurul nostru pare negru. Pe de alta parte, reactualizarea unui gand pozitiv care sa vina ca o pata alba pe care sa o amestecam cu cea neagra va face ca negrul din jur sa devina gri si este mare lucru. Gandirea in termeni de totul sau nimic nu ajuta.

Este de preferat sa  privim situatiile de viata, de orice natura ar fi, ca lucruri de la care avem ceva de invatat asa incat, chiar daca nu sunt intotdeauna placute, sa gasim acel plus care sa ne ajute sa mergem mai departe.

Evident, sunt multi oameni, mai ales in zilele noastre, scosi parca dintr-o telenovela, care nu ne sustin deloc in sensul gandirii pozitive – sunt pesimisti, negativisti, rautaciosi, ipocriti s.a.m.d. – iar gandurile noastre pozitive tind sa se piarda in lupta contradictiilor. Se intampla chiar sa fim implicati intr-un scandal fara sa vrem, ceea ce nu este prea placut. In astfel de situatii e ideal sa gasim esenta, partea ascunsa a ceea ce se petrece. Putem analiza ceea ce ni se intampla si putem invata din experientele pe care le avem ceva despre noi.

Gandirea pozitiva se naste si din felul nostru de a fi, din deschiderea noastra catre ceilalti. Cat este de usor sa zambim si cat de rar o facem… Cat de usor este sa privim cu adevarat omul din fata noastra, sa ii vedem ochii, sa ascultam cu adevarat ce are de spus si cat de rar o facem…

Ar fi de preferat, atunci cand ne este mai greu si gandurile negative tind sa ne inunde ratiunea, sa privim partea plina a paharului. De exemplu, ne plangem de faptul ca suntem obositi pentru ca am muncit mult la serviciu – cum ar fi insa sa nu avem un loc de munca sau cat de greu ne este cand avem o durere fizica trecatoare – dar oare cum se simt cei care au o boala incurabila? Privind astfel putem descoperi ca ne este destul de bine. Putem gasi ulterior si metode de a trece peste dificultatile de moment cautand in noi resurse care sa ne ajute . Foarte importante sunt si cuvintele de incurajare: “pot face…”, “ma pricep la…”, “am facut fata in trecut cand…”, “ma pot ajuta de…” etc. De asemenea, exprimarea in termeni extremisti nu ne face bine.  De exemplu, in loc de “intotdeauna mi se intampla lucruri neplacute” putem spune “uneori mi se intampla lucruri neplacute”, exprimare care permite aducerea aminte a momentelor in care ni s-au intamplat si evenimente frumoase.

Ar parea simplu sa gandim pozitiv desi nu este. Picam deseori in plasa gandirii negative si ne plangem de mila: “ce viata grea am”, “totul imi merge prost”, “nimeni nu ma iubeste” etc. Uneori este benefic sa ne mangaiem pe crestet si sa ne compatimim un pic pentru ca apoi sa radem si sa spunem: “Da, ma mir ca mai poti respira de cat esti de sugrumat de greutati… Hai, misca-te, ce mai astepti, viata asteapta sa fie traita!”