Ma simt trist fara motiv
Sunt zile in care ma simt ciudat, sunt mai agitat, mai iritat sau devin trist fara motiv. Cum as putea scapa de starea asta?
Chiar daca aceasta stare pare ca nu ar avea o cauza, de fiecare data cand apare are la baza un gand negativ, un eveniment recent de viata care ne da inca batai de cap, o nevoie ascunsa si neexprimata sau neacceptata, o nemultumire sau pur si simplu este efectul unor emotii netraite la timp care revin acum si ne spun ca nu am incheiat acea etapa a vietii.
Reactivarea unei emotii, a unui sentiment sau gand negativ se poate declansa, de exemplu, la vederea unei persoane care ne-a suparat in trecut sau care seamana cu una care ne-a suparat sau intr-o situatie care se aseamana cu una traita anterior si care s-a soldat cu neplaceri. De cele mai multe ori, astfel de momente sunt cele pe care le-am depasit aparent dar care continua sa traiasca in memoria noastra inconstienta si sa ne pricinuiasca neplaceri. Identificarea, in acest caz, a motivelor pentru care acea situatie ne supara si descoperirea metodelor potrivite care sa ne ajute sa depasim tristetea provocata de ea ne poate ajuta sa nu mai simtim disconfort atunci cand ne vom mai reintalni cu astfel de momente.
Un alt exemplu este acela al persoanelor foarte sensibile atunci cand vad un om bolnav. Este firesc sa nu fim bucurosi cand vedem ca cineva sufera insa nu este normala nici trairea intensa a tristetii si ignorarea altor probleme personale o zi intreaga sau chiar mai multe la rand pentru ca suntem afectati de cineva aflat in suferinta. In acest caz este necesara o analiza a cauzelor care duc la o atat de intensa implicare emotionala – poate ca in familie a existat o persoana bolnava, poate ca in copilarie nu ne-am simtit tratati cu atentie de catre parinti atunci cand am fost bolnavi si astazi ajung sa empatizez extrem de mult cu cineva care trece printr-o situatie similara. Sigur, exemplul poate fi vazut si din alta perspectiva: atunci cand o persoana, la vederea unui cunoscut bolnav, neaga efectele bolii acestuia si afirma ca celalalt exagereaza, ajungand uneori sa isi retaga deschiderea si interesul fata de omul aflat la nevoie. Cauzele pot fi aceleasi de mai sus insa raspunsul comportamental este altul – negand se ajunge la evitare, pe principiul ca ce nu cred sau nu stiu nu este adevarat. In ambele situatii, fie ca se ajunge la o avalansa de emotii negative pentru ca aud de un om bolnav, fie ca ajung sa fiu ca de piatra si aparent sa nu ma intereseze (lucru care poate avea efecte pe termen mediu sau lung), este necesara constientizarea trairilor asociate situatiei de boala si identificarea unei maniere sanatoase de gestionare a acestora.
Pierderea netraita, a caror emotii au fost negate o lunga perioada de timp, va fi traita la un moment dat ca doliu si iarasi s-ar putea sa ne intrebam de ce suntem tristi fara motiv. Doliile ascunse, cele netraite la momentul in care a avut loc pierderea, se vor intoarce la un moment dat printr-o forma de depresie, anxietate de moarte sau stare intensa de nesiguranta. Cand spun doliu ma refer la orice tip de pierdere: pierderea unei persoane dragi, a unei locuinte, mutarea, pierderea locului de munca sau pierderea sanatatii (nu mai functionam la fel ca inainte), pierderea libertatii, a posibilitatii de a mai face lucruri pe care altadata le faceam.
Ca urmare, pentru a indeparta starea negativa este important sa cautam in memoria noastra cauza, motivul care ne face sa ne simtim astfel. Mergand inapoi in timp si gasind cauza putem identifica nevoile noastre nesatisfacute, situatiile insuficient sau deloc gestionate si solutiile potrivite care ne vor ajuta sa putem depasi disconfortul prezent.